Henrietta Lacks: Femeia ale cărei celule nemuritoare au salvat milioane de vieți
Spitalul Johns Hopkins, din Baltimore, Maryland, este una dintre cele mai avansate unități de cercetare medicală din Statele Unite ale Americii.
În anii 1950, când rasismul încă era de actualitate în America, spitalul Johns Hopkins era unul dintre puținele locuri unde negrii puteau primi îngrijiri medicale, un privilegiu în acea perioadă. În acest context se desfășoară povestea Henriettei Lacks, o femeie de 31 de ani din Virginia.
Cine a fost Henrietta Lacks?
wikipedia.org
Fair use
În februarie 1951, Henrietta Lacks s-a prezentat la spital pentru o examinare. De ceva timp se plângea de sângerări anormale chiar și în timpul perioadei non-menstruale și simțea o schimbare morfologică în corpul ei.
Ea și soțul ei au părăsit Virginia, unde strămoșii lor lucraseră de generații la recoltarea tutunului, și s-au stabilit în Baltimore în timpul războiului, pentru a le oferi o viață mai bună celor cinci copii ai lor.
La scurt timp după nașterea ultimului ei copil, Joe, Henrietta (sau „Hennie”, cum îi spunea familia) a început să aibă probleme din cauza menstruației neregulate.
Dr. Howard Jones, ginecologul care a examinat-o pe Henrietta Lacks, a descoperit o zonă de creștere anormală pe uterul acesteia. Au fost prelevate țesuturi și a fost efectuată o biopsie în laboratorul doctorului George Gey, care a dat un diagnostic dramatic: tumoră malignă a colului uterin.
Tratamentul împotriva cancerului din anii 1950 era foarte diferit de cel de astăzi: pentru a încerca să distrugă celulele canceroase, medicii introduceau capsule de radiu în jurul colului uterin, un sistem care era considerat cel mai bun tratament disponibil la acea vreme.
Deși Henrietta Lacks mergea în mod regulat la cabinetul doctorului Hopkins pentru tratament, ea nu a dezvăluit imediat familiei sale rezultatul diagnosticului.
Pe măsură ce timpul trecea, devenea din ce în ce mai greu ca femeia să ascundă durerea pe care o simțea. Starea ei se întăutățea de la zi la zi.
Fără știrea ei, medicul i-a recoltat o mostră de celule și le-a trimis cercetătorului George Gey, care se ocupa de culturi de celule la Johns Hopkins.
Gey încercase timp de zeci de ani să crească celule în afara corpului uman, fără succes. Din motive care nici astăzi nu sunt clare, celulele Henriettei au supraviețuit. Au continuat să se înmulțească – se dublau la fiecare 24 de ore.
Doc. RNDr. Josef Reischig, CSc.
CC BY-SA 3.0
Gey și-a sunat colegii și le-a spus că a obținut „prima linie de celule nemuritoare”, ceea ce înseamnă că se vor multiplica la nesfâșit.
Din nefericire pentru femeie, această anomalie a însemnat că celulele canceroase s-au înmulțit într-un ritm alarmant. Sfârșitul acestei triste mutații a fost dramatic: Henrietta Lacks a murit la 7 luni după ce a primit diagnosticul.
Cu toate acestea, celulele Henriettei au supraviețuit și au devenit o resursă excepțională pentru cercetarea medicală.
Celulele Henriettei Lacks se dublează la fiecare 24 de ore, motiv pentru care sunt numite „celule nemuritoare”. Acestea au particularitatea de a avea 82 de cromozomi, cu mult mai mulți decât celulele normale. Aceste caracteristici genetice se datorează faptului că enzima Telomeraza a suferit o mutație din cauza virusului papiloma uman, ceea ce permite celulelor să nu îmbătrânească niciodată.
Celulele HeLa
National Cancer Institute
Medicii au numit celulele „HeLa” (combinația dintre primele două litere ale numelui și prenumelui Henriettei). Începând cu anii 1950, acestea au fost folosite nu numai pentru a înțelege creșterea celulelor canceroase, ci și pentru a afla mai multe despre genomul uman.
Doctorul Gey a trimis mostre de celule HeLa la numeroși cercetători din Statele Unite, pentru cercetări privind cancerul, SIDA, efectele radiațiilor și ale substanțelor toxice, pentru cartografierea genomului, ele fiind folosite și la dezvoltarea fertilizării in vitro.
De altfel, doctorul Jonas Salk a folosit celulele HeLa pentru a crea vaccinul împotriva poliomielitei
Celulele HeLa au fost primele celule umane clonate cu succes în 1955 și, de atunci, au fost folosite pentru a testa sensibilitatea umană la produse cosmetice și multe alte produse. Începând cu anii 1950, se estimează că au fost reproduse tone de celule și că există aproape 11.000 de brevete care le implică.
Controversa privind modul în care au fost obținute celulele Henriettei Lacks
La începutul anilor 1970, alte culturi de celule au fost contaminate cu celule HeLa. Membrii familiei Henriettei Lacks au primit cereri de mostre de sânge de la cercetători, pentru a diferenția celulele HeLa de alte linii celulare.
Alarmați și confuzi, membrii familiei au început să se întrebe de ce primeau atât de multe cereri pentru probe de sânge. Ulterior, aceștia au început să înțeleagă ce se întâmplase și mulți s-au plâns că, în timp ce celulele HeLa salvau milioane de vieți în întreaga lume, membrii familiei Lacks nu aveau bani nici măcar pentru asigurarea de sănătate.
În anii 1950, recoltarea de țesuturi nu era reglementată de nicio lege de protecție, iar familia femeii nu a putut decât să se resemneze cu privire la răspândirea celulelor HeLa.
În martie 2013, cercetătorii au publicat o hartă ADN a genomului unei tulpini de celule HeLa. Familia Lacks a aflat despre acest lucru datorită scriitoarei Rebecca Skloot, care publicase în 2010 o carte intitulată „Viața nemuritoare a Henriettei Lacks„.
În prezent, familia Lacks colaborează cu Institutul Național de Sănătate din America. Au înființat o comisie comună care verifică toate cererile pentru cercetări făcute cu celulele HeLa.
Henrietta Lacks – care a contribuit la salvarea a milioane de ființe umane din întreaga lume, a primit o serie remarcabilă de premii postume pentru contribuția sa la știință. Celulele sale au schimbat, practic, medicina.
Până în 2017, celulele HeLa au fost studiate în 142 de țări, ceea ce a condus la nenumărate descoperiri în știința medicală, inclusiv cercetări care au câștigat două premii Nobel.
si.edu
În 2017 a fost lansat filmul „The Immortal Life of Henrietta Lacks”, cu Oprah Winfrey și Rose Byrne, al cărui trailer poate fi urmărit mai jos:
