Originile porumbului, cereala care a schimbat lumea: Are o istorie de aproximativ 9.000 de ani
Porumbul are o importanță enormă în zilele noastre, ca aliment și sursă de energie alternativă.
Dincolo de consumul uman, acesta are o varietate de utilizări, inclusiv ca hrană pentru animale sau pentru pentru fermentarea în industria alcoolului. În anul comercial 2022-23, cantitatea de porumb produsă la nivel mondial s-a ridicat la peste 1,15 miliarde de tone, conform statista.com.
Sharjeel Khalid
Cercetătorii sunt de acord că porumbul a fost domesticit din planta teosinte (Zea mays spp. parviglumis), în America Centrală, acum cel puțin 9.000 de ani.
Procesul de domesticire l-a schimbat radical față de originile sale. Semințele de teosinte sălbatic sunt învelite în coji dure și dispuse pe un spic cu cinci până la șapte rânduri, spic care se sparge atunci când bobul este copt pentru a-și dispersa semințele. Porumbul modern are sute de boabe expuse atașate la un știulete care este complet acoperit de foi.
Katherine Volkovski
Cele mai vechi boabe de porumb domesticit au fost găsite în adăpostul Xihuatoxtla, în valea Rio Balsas din Guerrero, fiind de acum aproximativ 9.000 de ani î. Hr., conform thoughtco.com. Această regiune a fost „leagănul” evoluției porumbului.
Aceste descoperiri au dus la mai multe săpături arheologice în regiunea Balsas, care au ca scop căutarea de dovezi ale utilizării porumbului și pentru a înțelege mai bine stilul de viață al oamenilor care îl plantau și îl recoltau.
Cele mai vechi unelte folosite pentru măcinarea porumbului au fost găsite într-un depozit vechi de 8.700 de ani, conform pnas.org. Aceasta este cea mai veche dovadă fizică a utilizării porumbului obținută până în prezent și coincide foarte bine cu perioada de timp a domesticirii porumbului estimată în urma analizei ADN.
Originea latină
Miguel Tamayo 12343434342, CC BY-SA 4.0
Majoritatea oamenilor de știință sunt de acord că porumbul este originar din centrul Mexicului și a fost domesticit acum aproximativ 9.000 de ani, pornind de la o iarbă sălbatică numită teosinte. Teosinte nu semăna deloc cu porumbul modern, în special datorită faptului că avea boabe mai mici, mai puține și mai distanțate, fiecare bob fiind înconjurat de un înveliș dur. Deși descinde din teosinte, porumbul din zilele noastre, cu boabe foarte apropiate, nu există în mediul sălbatic și nu ar putea supraviețui fără intervenția omului în agricultură.
pegatina1 CC BY-ND 2.0 DEED
Primii agricultori din Mexic au domesticit teosinte prin selectarea celor mai mari și mai bune boabe până când s-a ajuns la cultura pe care o recunoaștem astăzi sub numele de porumb. Porumbul s-a răspândit rapid, deoarece era hrănitor, ușor de cultivat, ușor de depozitat și ușor de transportat.
Inițial, porumbul domesticit a fost răspândit spre sud, de-a lungul coastei până în Peru și dincolo de acesta, precum și în America de Nord, până când, în cele din urmă, amerindienii de pe întreg continentul l-au adoptat ca parte vitală a dietei lor. În scurt timp, a devenit un aliment de bază în majoritatea culturilor din America de Nord și de Sud și din Caraibe.
Citește și: Istoria „schimbului columbian”, un schimb de bunuri și idei între America, Africa de Vest și Europa, începând cu perioada lui Cristofor Columb
Schimbul columbian
Jesse Gardner
Schimbul columbian este denumirea colocvială a amplului schimb de boli, alimente, idei și oameni care a avut loc între „Lumea Nouă” – Americile – și „Lumea Veche” – Europa, Africa și Asia.
A fost numit astfel deoarece a avut loc în secolele XV și XVI, în timpul comerțului și colonizării intense în regiune, în urma călătoriei lui Cristofor Columb din 1492. În această perioadă, porumbul, împreună cu alte culturi care aveau să devină ulterior alimente de bază vitale în Lumea Veche – cartofii și cassava (o rădăcinoasă din care se prepară făina de tapioca) – au fost aduse în Europa. Pe lângă aceste alimente de bază, au fost aduse și o serie de alte alimente, cum ar fi arahidele și ananasul, precum și boabele de cacao și ardeii iuți.
La sosirea europenilor în Americi, porumbul era deja cultivat din zona Canadei și până în Chile, deși, în mod interesant, se cultiva foarte puțin în câmpiile și savanele din centrul SUA și nordul Argentinei, zone care astăzi se numără printre cele mai productive zone agricole din lume.
Acest lucru s-a datorat faptului că nativii americani practicau o agricultură bazată pe tăieri și arderi – care nu era potrivită pentru zonele cu iarbă.
Deși este posibil să fi existat contacte anterioare precolumbiene între Lumea Veche și Lumea Nouă și ca porumbul să fi fost transportat pentru prima dată în Lumea Veche la o dată anterioară, arheologii și istoricii au puține îndoieli cu privire la faptul că prima introducere efectivă a porumbului în Lumea Veche – după care cultura s-a răspândit în numeroase zone – nu a avut loc decât după sosirea lui Columb în Lumea Nouă.
Semințele de porumb și plantele care au crescut din ele au fost descrise în 1493 de un anume Peter Martyr, iar una dintre primele ilustrații europene ale porumbului a fost publicată la Veneția în 1534 în Sumario de la naturale historia (versiunea italiană) a lui Oviedeo.
Markus Winkler
De-a lungul timpului, porumbul a devenit o parte integrantă a dietelor și a sistemelor agricole din întreaga lume. Acesta s-a adaptat la diferite climate și condiții de sol, fapt care îi permite să crească în diferite regiuni.
Christophe Maertens
Revoluția industrială din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea a adus progrese semnificative în cultivarea și prelucrarea porumbului. Inovațiile tehnologice, cum ar fi inventarea secerătoarelor de porumb și a soiurilor hibride de porumb, au revoluționat producția de porumb. Versatilitatea porumbului s-a extins dincolo de produsele alimentare, cu utilizări industriale care variază de la biocombustibili și furaje pentru animale până la producția de produse pe bază de porumb, cum ar fi amidonul de porumb, siropul de porumb și etanolul.
În prezent, porumbul este una dintre cele mai cultivate cereale la nivel global, iar printre principalii producători se numără Statele Unite, China, Brazilia și Mexic.
