„Regele bumbacului”, mumia incașă înfășurată în 136 de kilograme de material textil
Conservarea mumiilor egiptene era un ritual religios menit să le ofere celor care au murit bunurile lor pământești în timpul călătoriei lor în viața de apoi și al reîncarnării. Însă, multe alte societăți antice practicau și ele mumificarea.
În civilizația incașă, trupurile neînsuflețite erau înmormântate cu mâncare, boluri și alte obiecte menite să îi ajute pe cei plecați în călătoria lor în viața de apoi. Înfășurarea cadavrului și a obiectelor personale în bumbac (și/sau alte țesături) încheia un ritual care a ajuns să fie cunoscut sub numele de „pachetul mumiei incașe”.
Mumificarea incașilor nu era rezervată doar familiei regale, ci includea și alți membri de rang înalt ai societății, precum și oameni de rând, și era adesea rezultatul unor sacrificii umane. Unii dintre sacrificați au fost păstrați pe munții înghețați în care își încheiau viața, cu ofrandele de mâncare și provizii împachetate lângă ei. Poate că cea mai uimitoare descoperire de acest gen a fost cea a mumiilor din Lima, care alcătuiesc un cimitir incaș din Peru.
Numit Puruchuco, cimitirul adăpostea „Regele Bumbacului”, o mumie înfășurată în 136 de kilograme de material textil. Mumia Regelui Bumbacului a oferit cel mai bun exemplu al procesului de înmormântare al incașilor, prezentând mistere care au rămas nerezolvate până în prezent.
Pachetul regelui bumbacului includea și un copil, dar și peste 70 de artefacte
Descoperit de arheologi în 1999, în încercarea lor de a conserva cimitirul incaș numit Puruchuco, Regele Bumbacului a fost înfășurat în 136 de kilograme de material. Se crede că Regele Bumbacului a fost un conducător al poporului incaș, pe baza pachetului său, care conținea o pălărie creată din mai multe pene colorate – un semn de importanță culturală – precum și scoici de stridii care îi împodobeau învelișul.
Un copil a împărțit, de asemenea, giulgiul complicat cu Regele Bumbacului, la fel ca și 70 de artefacte din viața Alteței Sale. Regele Bumbacului purta sandale – un semn de bogăție – și a fost îngropat alături de blănuri de animale, alimente și o varietate de alte obiecte de mare valoare.
Probabil că toți incașii erau mumificați – dar cei bogați și puternici beneficiau totuși de un tratament special
wikipedia.org
Mumificarea egipteană era practicată în principal în cazul regilor și reginelor, precum și în cazul celor foarte bogați din societate. În contrast puternic, Imperiul Incaș asigura mumificarea tuturor membrilor comunității sale – chiar și a celor sacrificați zeilor.
Trupurile fără viață erau conservate de elementele naturale. Alți incași erau liofilizați sau conservați cu alcool de porumb, iar rămășițele lor erau mai târziu contorsionate în poziție fetală și înconjurate de materialele de împachetare – coșuri, textile sau ceramică.
Cu toate acestea, procedeul incaș și pachetul funerar erau încă diferite în funcție de statutul social. Cei care aveau o mare bogăție sau putere (adică împărații) aveau mai multe șanse să se regăsească înfășurați cu metale și pietre prețioase și înveliți în țesături exotice. Acest proces de mumificare mai elaborat nu se încheia aici, potrivit Ancient History Encyclopedia:
„În loc de simpla metodă de deshidratare, mumiile regale beneficiau de un tratament de lux: îndepărtarea măruntaielor și a organelor, îmbălsămarea și bronzarea pielii; acestea puteau fi chiar așezate pentru eternitate într-o poziție asemănătoare cu cea naturală”.
Războinicii incași își luau scuturile cu ei în viața de apoi și erau onorați cu coifuri colorate făcute din pene. În 2011, într-un mormânt din Peru a fost descoperită o mumie îngropată cu unelte precum fusuri și ace. Pe baza obiectelor găsite împreună cu cadavrul, oamenii de știință au concluzionat că persoana mumificată a fost țesător în timpul vieții sale.
În mormântul multor oameni incași importanți a fost descoperit și un cap fals, atașat la pachet
Internet Archive Book Images
Una dintre descoperirile făcute în timpul excavației mormintelor din Peru a fost aceea că unele corpuri aveau capete false atașate. Aceasta era o podoabă oferită doar elitelor din Imperiul Inca. Uneori, capetele aveau păr fals, măști sau chiar ochi falși.
Tomas Sobek CC BY 2.0 DEED
De asemenea, mumiile găsite cu capete false păreau mai mari decât celelalte pachete de mumii încașe. Cele înzestrate cu capete erau compuse din materiale mai scumpe decât celelalte și conțineau artefacte precum bijuterii sau scuturi.
Împărații mumificați erau venerați și tratați ca și cum ar fi fost încă în viață
Când spaniolii au intrat în capitala Imperiului Inca, Cusco, în 1533, au găsit un rege și o regină mumificați pe tronurile lor. Alături de cei doi se aflau toate bogățiile și posesiunile lor lumești, precum și servitori care împiedicau muștele să se adune pe trupurile lor deshidratate.
Mumiile regalității incașe erau tratate ca și cum ar fi fost încă în viață. Ele luau parte chiar și la parade, părăsindu-și tronurile în timp ce însoțitorii le purtau în spatele conducătorilor actuali. Familiile lor încă le căutau pentru sfaturi și binecuvântări.
Totuși, bogăția nu se transmitea pe linia familiei ca moștenire. În schimb, aceasta rămânea îngropată alături de proprietarii săi mumificați – cel puțin până când conchistadorii au jefuit-o în timpul jefuirii imperiului.
Unele mumii înfășurate în material textil „au aprobat căsătorii și au participat la ceremonii”
getarchive.net
„Pachetele de mumii incașe” lăsate la dispoziția publicului incaș aveau rolul de a le reaminti celor vii de strămoșii lor și de legăturile comune. Unele erau amplasate în peșteri, unde li se aducea mâncare și băutură ca o modalitate de a garanta o recoltă generoasă pentru cei vii.
Mumiile regale, pe lângă faptul că primeau chiar și haine, erau purtate în parade, în spatele conducătorilor, și luau parte la ceremonii precum celebrarea solstițiului. Acești foști regi și regine au servit, de asemenea, ca oracole, furnizând aprobarea pentru căsătorii și venirea noilor regi.
Pachetele cu mumii incașe erau îngropate sau așezate în zone deschise pentru închinare
Peter van der Sluijs, CC BY-SA 3.0
Mulți membri ai Imperiului Inca au fost mumificați în zone accesibile familiei lor și altora. Un rege și o regină puteau fi găsiți stând pe tronul lor post-mortem, înconjurați de servitori și de bogății materiale.
Alte morminte deschise, numite chullpas, permiteau membrilor familiei să îi viziteze cei dragi și să le ducă daruri. Cea mai mare onoare acordată mumiilor incașe avea loc atunci când acestea erau plasate în capitala imperiului, Cusco, pentru a primi vizitatori.
Unele pachete conțineau până la șapte persoane
Cimitirul Puruchuco din afara orașului Lima, Peru, conținea aproximativ 10.000 de pachete de mumii. În acest total erau incluse și pachete care conțineau până la șapte persoane înfășurate în cu același material textil. Pachetele care conțineau mai multe persoane puteau cântări până la 400 de kilograme din masa combinată a corpurilor, a materialului din care erau înfășurate și a obiectelor trimise cu ele în viața de apoi. Nu era neobișnuit să găsești o întreagă familie așezată împreună.
Materialele din pachet variau de la piei de animale tăbăcite la coșuri, ceramică fină și țesături – și, în unele cazuri, capete false, o podoabă care simboliza importanța persoanei respective.
Conchistadorii au jefuit multe dintre pachetele cu mumii regale incașe
USMC Archives from Quantico, USA, CC BY 2.0
Conchistadorii spanioli au traversat Imperiul Inca în 1533, dând peste mumiile acestei societăți. Spaniolii au jefuit metalele prețioase și bijuteriile expuse cu mumiile regilor și reginelor incașe încă așezate pe tronurile lor, ceea ce i-a determinat pe incași să își mute cele mai valoroase mumii în diferite locuri, pentru a le ascunde. În 1559, conchistadorii au localizat și au distrus majoritatea pachetelor cu mumii regale incașe, declarând această practică păgână ca justificare pentru acțiunile lor.
Excavarea cimitirului Puruchuco a scos la iveală mii de mumii incașe și artefacte
Peter van der Sluijs, CC BY-SA 3.0
Cimitirul Puruchuco cu pachetele de mumii incașe a fost tratată drept o comoară de către arheologii care sperau să obțină o perspectivă mai clară asupra culturii și a diferitelor contribuții ale acesteia la societate. Pe lângă descoperirea Regelui Bumbacului, una dintre puținele figuri rămase din regalitatea incașă care nu a fost distrusă de spanioli, situl funerar a furnizat aproape 60.000 de obiecte, inclusiv bijuterii și unelte.
Într-un interviu acordat în anul 2002, Chris Donnan, profesor de antropologie la UCLA, a explicat importanța acestui sit:
„Aceste pachete de mumii vor oferi cercetătorilor, timp de ani de zile, informații esențiale despre incași și despre modul în care aceștia au reușit să creeze cel mai mare imperiu care s-a dezvoltat vreodată în America precolumbiană”.
Deși spaniolii au distrus aproape toate mumiile regale incașe la sfârșitul anilor 1500 și începutul anilor 1600, documentarea și tratarea trupurilor conservate au contribuit la inspirarea antropologiei și arheologiei. Descoperirea mumiilor regale din Cusco a dus la jefuirea bogățiilor acestora de către conchistadori, dar a răspândit și vestea despre procesul de înmormântare al incașilor.
Odată ce spaniolii au făcut legătura cu îmbălsămarea, în jurul secolului al XVII-lea, mai mulți cercetători europeni au început să-i compare pe incași cu egiptenii.
Rămășițele mumiilor incașe au continuat să fie descoperite de-a lungul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, ceea ce a dus la și mai multe săpături arheologice.
