Tomiris, regina care a dat numele cetății Tomisului: A rămas în istorie după ce l-a învins pe împăratul persan Cirus cel Mare
După ce persanii i-au invadat pământurile în jurul anului 530 î.Hr., regina Tomiris a jurat să-l umple de sânge pe regele lor. Și și-a ținut promisiunea. A fost o confruntare care a rămas în istorie.
Din orice punct de vedere, perșii ar fi trebuit să câștige. Regele lor, Cirus cel Mare, a adus o armată de 200.000 de soldați pentru a cuceri ținuturile de stepă din nordul imperiului său.
Pajiștile au fost locuința masageților, un popor nomad cunoscut pentru calitățile lor de călăreți. Numele lor înseamnă geții mari, în sensul de puternici.
În anul 530 î.Hr., regina Tomiris conducea mesageții. O regină războinică cunoscută pentru ferocitatea ei, Tomiris era foarte protectoare față de familia și poporul său.
Cirus a presupus că mesageții și regina lor vor fi o cucerire ușoară. Dar încercarea sa de a o învinge pe regina Tomiris s-a încheiat brutal.
Regina războinică a masageților: Tomiris
Imperiul persan se întindea de la Marea Mediterană, în vest, până la râul Indus, în est. A fost unul dintre cele mai puternice imperii din lume, iar armata persană putea întrece orice rival. În schimb, poporul mesageților era mult mai mic.
În secolul al VI-lea î.e.n., regina Tomiris conducea ținutul de la nord de Persia și de la est de Marea Caspică. Masageții erau un popor nomad care trăia în stepele din Asia Centrală. Femeile masagete călăreau cai și luptau în bătălii. „Se luptă atât călare pe cai, cât și pe jos”, scria istoricul grec Herodot despre mesageți în Istoriile sale. „Folosesc arcuri și lănci, dar arma lor preferată este toporul de luptă”.
DiegoColle, CC BY-SA 4.0
Cirus cel Mare, conducător al Persiei, și-a extins granițele imperiului său prin cucerirea babilonienilor. Apoi și-a îndreptat atenția spre nord, către mesageți.
A existat doar o singură problemă: Regina Tomiris a refuzat să plece genunchiul în fața perșilor.
Tomiris i-a condus pe mesageți după moartea soțului ei. Împreună cu fiul său, Spargapises, regina războinică și-a apărat teritoriul.
Regina Tomiris este descrisă ca fiind o femeie incredibil de frumoasă. Vestea despre frumusețea ei a ajuns la urechile regelui persan. Pe lângă toate celelalte, Tomiris era renumită pentru înțelepciunea, loialitatea și curajul ei. Era iubită de poporul său. Regele Cirus și-a dat seama că era o femeie extraordinară, dar nu a înțeles pe deplin cu cine avea de-a face. I-a trimis cadouri generoase, inclusiv o coroană regală. Înainte de a-și trimite armatele spre ținutul ei, Cirus a încercat o soluție diplomatică: a trimis ambasadori la regina Tomiris, întrebând-o dacă vrea să devină soția sa.
Planul a fost un șiretlic pentru a prelua controlul.
Tomiris era o femeie înțeleaptă. Înțelege foarte bine ce vrea crudul cuceritor. Aceasta i-a răspuns în felul următor: „Vrei doar pământurile mele, dar nu și pe mine. Ai destule soții și concubine frumoase. Oprește-te înainte de a fi prea târziu. Domnește acolo unde domnești, numește-te rege al regilor, rege al păcii, dar să nu îndrăznești să ne faci război. Jur pe sabia sacră a spiritului războiului, îți voi bea sângele, deși ești nesătul”.
După un astfel de răspuns sfidător, Cirus cel Mare a invadat ținuturile mesageților.
Regina Tomiris împotriva lui Cirus cel Mare
wikipedia.org
Cu armata persană la granițele sale, regina Tomiris i-a trimis lui Cirus un avertisment. Dacă nu se retrăgea, masageții vor ataca în trei zile.
După ce au trecut cele trei zile, perșii i-au păcălit pe masageți. Acest truc avea să ducă la căderea lui Cirus cel Mare. Persanii au venit cu o idee inteligentă. Soldații s-au prefăcut că se retrag și și-au instalat tabăra, pe o parte a râului care despărțea Persia de teritoriul mesageților.
Când mesageții au avansat, au găsit o tabără abandonată, însă cu butoaie cu vin.
Călăreții nomazi nu erau obișnuiți cu vinul – nu cultivau struguri și nici nu îi fermentau. După cum a explicat Herodot, masageții consumau în principal lapte. Pentru a sărbători alungarea perșilor, masageții au băut vinul. Și când s-au îmbătat, perșii au atacat. Au capturat majoritatea soldaților mesageți, inclusiv pe fiul reginei Tomiris.
Rușinat de capturarea sa, Spargapises i-a cerut lui Cirus cel Mare permisiunea de a-și pune capăt zilelor. Cu acordul lui Cirus, fiul reginei Tomyris și-a luat viața.
Conform allthatsinteresting.com, Tomiris l-a învinuit pe Cirus pentru a îl răzbuna pe fiul său. Ea i-a trimis regelui un mesaj în care promitea că îl va ucide. „Tu, Cirus cel însetat de sânge”, a răbufnit Tomiris, „nu te mândri cu acest biet succes. A fost sucul de struguri – care, atunci când îl bei, te înnebunește atât de tare. A fost această otravă prin care mi-ai prins copilul și astfel l-ai învins, nu într-o luptă deschisă și corectă”.
„Dă-mi înapoi fiul”, a cerut Tomiris. „Refuză, și jur pe Soare, stăpânul suveran al mesageților, însetat de sânge așa cum ești, îți voi da sânge pe săturate”.
Cirus a ignorat amenințarea reginei.
Citește și: Cirus al II-lea cel Mare: Conducătorul care a transformat Persia în cel mai puternic imperiu al Orientului
Răzbunarea reginei
Tomiris l-a învinovățit pe Cirus pentru moartea fiului ei. Și a vrut răzbunare. „Îți voi da sânge pe săturate”, jurase Tomiris. Când regele persan a ignorat-o, Tomiris și-a pregătit armata, iar apoi a atacat Persia.
Masageții s-au confruntat cu perșii, într-o bătălie cruntă. Dușmanii s-au luptat corp la corp cu lănci și pumnale, fără ca niciuna dintre părți să cedeze.
Cirus cel Mare a presupus că masageții vor fi ușor de învins. La urma urmei, persanii îi depășeau numeric pe luptătorii lor și se lăudau cu un imperiu mult mai mare. Dar ferocitatea reginei Tomiris și jurământul ei de a-l ucide pe Cirus le-a dat mesageților forță de luptă.
wikipedia.org
În timpul bătăliei, Cirus a fost învins. După aceea, regina Tomiris și-a pus armata să caute trupul regelui printre cele ale perșilor căzuți. Când i l-au adus, i-a tăiat capul și l-a aruncat într-un vas plin cu sânge uman.
Peter Paul Rubens
„Trăiesc și te-am învins în luptă”, a declarat Tomiris, „și totuși de tine sunt ruinată, pentru că mi-ai luat fiul cu viclenie”. Tomiris a împins capul decapitat în sânge. „Astfel, îmi îndeplinesc amenințarea și îți dau sânge pe săturate”.
Povestea reginei Tomiris a dăinuit mult timp după epoca mesageților. Artiștii medievali au desenat-o pe regina războinică decapitându-și dușmanul. Iar artiștii renascentiști au reconstituit pedeapsa reginei Tomiris asupra cadavrului lui Cirus.
Dar oare Tomiris l-a ucis cu adevărat pe Cirus cel Mare într-un mod atât de brutal? Puține documente au supraviețuit din ultimii ani ai domniei lui Cirus. Herodot, care a scris în secolul de după moartea lui Cirus cel Mare, a afirmat că povestea uciderii regelui în acest mod brutal are mult mai multe dovezi decât orice altă explicație pentru moartea sa.
Ce s-a întâmplat cu Tomiris după ce i-a respins pe perși? Istoria nu consemnează următorul capitol din viața sa. Deși Tomiris a dispărut din documentele istorice, povestea ei încă mai este cunoscută.
Numelui inițial al cetății Tomis provine de la regina Tomiris
Numelui inițial al cetății Tomis provine de la regina mitică a masageților, Tomiris, conform istoricului got romanizat Iordanes. Odinioară, Constanța – care aparținea Scythiei Minor, se numea Tomis.
O altă variantă spune că actualul oraș Constanța a fost fondat în urma colonizării grecești a bazinului Mării Negre (greacă Pontos Euxeinos) de către coloniști milezieni în secolele VII-V î.Hr., sub numele de Tomis. Acest nume este probabil derivat din cuvântul grecesc τομή (tomí) însemnând tăietură, despicătură. Conform arheologilor, această „tăietură” (din linia țărmului) să fi desemnat mai degrabă portul antic, astăzi submers, în fața Cazinoului.
