Ashurbanipal, cea mai veche bibliotecă din lume: Adăpostea peste 30.000 de tăblițe din lut
Biblioteca lui Ashurbanipal, cunoscută și sub numele de Biblioteca regală a lui Ashurbanipal, este cea mai veche bibliotecă cunoscută din lume. A fost descoperită în ruinele palatului regelui asirian Ashurbanipal din Ninive, în apropiere de actualul Mosul, Irak.
Numită după ultimul mare rege al Imperiului Asirian – Ashurbanipal – biblioteca adăpostea peste 30.000 de tăblițe din lut.
Fæ CC BY-SA 3.0
Tăblițele găsite în bibliotecă includ texte scrise în mai multe limbi, cum ar fi akkadiană, sumeriană, hitită și babiloniană. Această bogată varietate lingvistică oferă o oportunitate unică pentru lingviști de a studia dezvoltarea și evoluția acestor limbi antice.
wikipedia.org
Colecția de documente a fost descrisă ca fiind „cea mai prețioasă sursă de material istoric din lume”. Biblioteca a fost fondată în secolul al VII-lea î.Hr. în capitala asiriană Ninive (cunoscut astăzi sub numele de Kuyunjik) și a funcționat până la jefuirea orașului de către babilonieni și mezi în 612 î.Hr.
Cel mai probabil, aceasta conținea și o varietate de texte pe suluri din piele, planșe din ceară și, posibil, papirusuri, care, din păcate, nu au supraviețuit până în prezent.
Domnia lui Ashurbanipal
Osama Shukir Muhammed Amin FRCP(Glasg)CC BY-SA 4.0
Ashurbanipal (care înseamnă „zeul Ashur a creat un moștenitor”) este adesea considerat ca fiind ultimul mare conducător al Imperiului Neo-Asirian și a domnit între aproximativ 668 î.Hr. și 627 î.Hr. În această perioadă, Imperiul Neo-Asirian a cunoscut cea mai mare expansiune teritorială, iar zonele aflate sub dominația lui Asurbanipal au inclus Babilonul, Persia, Siria și Egiptul.
Deoarece Ashurbanipal și-a condus supușii ghidat de dreptate și reguli clare, acesta a fost un rege popular. Cu toate acestea, el este cunoscut și pentru cruzimea cu care se purta cu dușmanii săi. Totuși, cea mai mare realizare a lui Ashurbanipal a fost crearea bibliotecii sale regale.
Inițial, nimeni nu se aștepta ca Ashurbanipal să-i succeadă tatălui său, Esarhaddon, ca rege, deoarece acesta avea un frate mai mare, Sin-iddina-apla. Însă, când acest frate a murit în 672 î.Hr., Ashurbanipal a fost numit moștenitor al tatălui său.
Deoarece, înainte de moartea fratelui său mai mare, Ashurbanipal nu trebuia să moștenească domnia, el a fost liber să se dedice unor activități științifice. Ca urmare, a învățat să citească și să scrie și a stăpânit diverse domenii ale cunoașterii, inclusiv matematica. Poate că datorită acestui fapt, Ashurbanipal a ordonat construirea unei biblioteci regale după ce și-a stabilizat imperiul.
Ashurbanipal a înțeles valoarea organizării colecției sale impresionante și, astfel, a creat primul catalog cunoscut al unei biblioteci. Acest catalog a servit drept inventar cuprinzător al tăblițelor, clasificându-le în funcție de subiect și facilitând accesul savanților și cercetătorilor.
Biblioteca lui Ashurbanipal avea un sistem sofisticat de arhivare, cu săli organizate meticulos pentru a găzdui diferite subiecte. Această abordare a organizării bibliotecii a pus bazele bibliotecilor moderne și a sistemelor lor de clasificare.
Inspirație pentru Marea Bibliotecă din Alexandria
Biblioteca Biblioteca regală a lui Ashurbanipal a servit drept inspirație pentru bibliotecile ulterioare, inclusiv pentru Marea Bibliotecă din Alexandria, Egipt.
Conform tradițiilor persană veche și armeană, Alexandru cel Mare a văzut biblioteca regală a lui Ashurbanipal atunci când a vizitat Ninive.
Inspirat de ea, a dorit să caute toate operele popoarelor pe care le cucerise, să le traducă în greacă și să le depoziteze într-o mare bibliotecă. Deși cuceritorul macedonean nu a trăit suficient de mult pentru a-și îndeplini acest vis, Ptolemeu, unul dintre generalii lui Alexandru, care i-a succedat în Egipt, a început crearea Marii Biblioteci din Alexandria.
Rămășițele bibliotecii
wikipedia.orgCC0
Rămășițele fizice ale bibliotecii lui Ashurbanipal s-au pierdut, fiind redescoperite abia în secolul al XIX-lea. În cursul anilor 1850, Muzeul Britanic a efectuat săpături în situl de la Ninive. În această perioadă a fost dezgropată biblioteca regală, iar cel căruia i se atribuie descoperirea acesteia este arheologul britanic Sir Austen Henry Layard.
Săpăturile de la Ninive au continuat până în anii 1930, iar în timpul acestor săpături au fost scoase la iveală cele peste 30.000 de tăblițe din lut.
Carole Raddato from FRANKFURT, Germany, CC BY-SA 2.0
Biblioteca regală a lui Ashurbanipal este importantă din mai multe motive. În primul rând, numărul de tăblițe din lut și fragmente descoperite face din bibliotecă una dintre cele mai mari colecții de texte din epoca sa. În plus, numărul mare de subiecte abordate este uimitor.
Biblioteca personală a regelui conținea texte din domenii ale cunoașterii precum medicina, mitologia, magia, știința, poezia și geografia. Unul dintre cele mai cunoscute documente din această bibliotecă este o versiune a Epopeii lui Ghilgameș, care este adesea considerată ca fiind cea mai veche mare operă literară care a supraviețuit.
FæCC BY-SA 3.0
Având în vedere gama de subiecte acoperite de conținutul bibliotecii lui Ashurbanipal, această colecție are o importanță imensă în studiul modern al Orientului Apropiat antic.
Se poate spune că biblioteca a fost „contribuția durabilă a lui Ashurbanipal la civilizație”, lăsată de un rege puternic și nemilos, care a condus Imperiul Asirian pentru o perioadă relativ scurtă de timp. Printr-o ambiție nemiloasă și o organizare admirabilă, a menținut un mare imperiu. Această ambiție este reprezentată de arta asiriană, care a inclus „unele dintre cele mai îngrozitoare imagini create vreodată” (imagini care reprezentau acte de tortură). În mijlocul acestei mașinării de violență, a fost recunoscută valoarea păstrării literaturii și a cunoașterii.
Biblioteca lui Ashurbanipal este cu adevărat un reper istoric remarcabil, prezentând cunoștințele avansate și cultura bogată a civilizației asiriene antice. Cu vasta sa colecție de tăblițe cuneiforme, arhitectura uimitoare și semnificația istorică fascinantă, continuă să captiveze istoricii, arheologii și vizitatorii din întreaga lume.
