De la aeroportul Portland și până la Seattle este un zbor de doar o jumătate de oră. Era începutul după-amiezii zilei de 24 noiembrie 1971, iar la bordul aeronavei, un Boeing 727-100, se aflau 36 de pasageri.

Pe culoarul care lega cele două capete ale avionului se afla o tânără stewardesă: Florence Schaffner, în vârstă de 23 de ani, frumoasă și elegantă în ținuta pusă la dispoziție de Northwest Orient Airlines, compania aeriană care opera zborul.

Sarcina tinerei era de a informa pasagerii cu privire la regulile din timpul zborului și de a-i ajuta în cazul unor atacuri de panică. De altfel, Florence Schaffner era bună în meseria ei. O altă directivă care i-a fost dată în timpul cursului de formare era cea referitoare la avansurile pe care, nu foarte rar, unii călători singuratici aveau obiceiul de a le face stewardeselor.

Avionul Boeing 727-100 Portland-Seattle decolase de doar câteva minute, când Florence Schaffner a observat un bărbat care stătea în spatele avionului, pe locul 18C.

Richard Silagi GFDL or GFDL

Bărbatul, îmbrăcat în costum, era de vârstă mijlocie, cu părul aranjat, bărbierit și ținea o servietă închisă la culoare între picioare.

wikipedia.org
Public Domain

De îndată ce stewardesa s-a apropiat de el, bărbatul i-a strecurat un bilet în mână. Florence era obișnuită cu astfel de gesturi și nu s-a speriat.

Fata nu a acordat atenție biletului, dar bărbatul a chemat-o înapoi. El a îndemnat-o să citească mesajul. Curioasă, tânăra a deschis biletul și a citit: „Am o bombă în servietă. O voi folosi dacă va fi necesar. Vreau să stai lângă mine. Voi deturna avionul”.

Ulterior, bărbatul doar s-a apropiat de ea și a deschis ușor servieta pe care o avea în poală. Înăuntru se aflau opt batoane de dinamită conectate la un detonator.

Câteva minute mai târziu, căpitanul zborului, William Scott, a fost pus la curent cu situația.

Bărbatul a informat imediat turnul de control de pe aeroportul Seattle-Tacoma: avionul pe care îl pilota, cu 36 de persoane la bord, se afla sub conducerea unui individ care cerea 200.000 de dolari în numerar – o avere pentru acele vremuri (1,2 milioane de dolari în zilele noastre), patru parașute și un rezervor plin cu combustibil pe pista aeroportului.

În scurt timp, FBI a luat legătura cu Northwest Orient Airlines și a început o anchetă pentru a afla cine ar putea fi nebunul care a luat cu asalt zborul Portland-Seattle.

Se pare că numele lui era D.B. Cooper conform presei (sau Dan Cooper) și că a cumpărat biletul în aceeași zi de la aeroportul din Portland. Un nume fals, bineînțeles.

Porecla sa fiind de fapt inspirată de un personaj de benzi desenate din anii 1950.

D.B. Cooper era prietenos cu echipajul și cu ceilalți pasageri, nu dădea niciodată dovadă de nervozitate. Practic, știa ce are de făcut.

Condițiile misteriosului domn Cooper au fost acceptate, cu condiția ca pasagerii să fie eliberați. Oficialii de la Northwest Orient Airlines au autorizat suma cerută de către terorist. În plus, pe pista de la Seattle-Tacoma era pregătit un camion cisternă pentru a realimenta aeronava.

Florence Schaffner a fost cea care a adus banii și parașutele la bord. Între timp, D.B. Cooper i-a spus pilotului ce are de făcut: trebuia să plece din nou, imediat. Direcția Mexico City.

Pilotul nu a fost acord. Combustibilul pe care îl aveau nu era de ajuns până în Mexic. Erau nevoiți să mai oprească cel puțin încă o dată pentru realimentare. Domnul Cooper a repetat să decoleze imediat și să mențină o viteză mică.

După ce a fost terminată realimentarea, toți pasagerii au fost lăsați să plece.

Avionul a decolat din nou, Cooper cerând ca ușa din spate a avionului să rămână deschisă. Cu toate acestea, când a fost informat că limita la care un Boeing 727-51 putea zbura fără realimentare era de 1.000 de mile, D.B. Cooper a fost de acord ca pilotul să oprească avionul pentru a alimenta pe aeroportul Reno din Nevada.

Numai că, după 20 de minute de la decolarea avionului de pe pista din Seattle-Tacoma, personalul de la bordul avionului a observat că domnul Cooper sărise în noaptea neagră ca smoala cu o parașută, împreună cu banii.

La ora 22.15, când avionul a aterizat în Reno, Nevada, pentru realimentare, mai mulți agenți FBI au urcat imediat în avion, cu armele încărcate și gata de orice. Însă, degeaba. D.B. Cooper dispăruse.

Ulterior, au început căutările. Conform calculelor oamenilor legii, D.B. Cooper ar fi sărit cu parașuta într-o zonă sălbatică și slab populată din statul Washington. Zona a fost cercetată centimetru cu centimetru, dar nu a fost găsită nicio urmă a teroristului.

Suspiciunile au căzut asupra lui Richard McCoy, un fost militar care, în 1972, la patru luni după cazul D.B. Cooper, a deturnat un avion al United Airlines și a obținut o răscumpărare de jumătate de milion de dolari cu un modus operandi identic cu cel al domnului Cooper.

wikimedia.org
Public Domain

Arestat la două zile după deturnare, s-a constatat că McCoy nu era D.B. Cooper.

wikipedia.org
Public Domain

În 1980, un copil a găsit niște pachete cu dolari pe malul râului Columbia, la granița dintre Canada și Statele Unite: erau exact banii folosiți pentru răscumpărarea din 1971.

În 2008, cazul Cooper a revenit în atenția publică atunci când rămășițele unei parașute vechi au fost găsite în Amboy, Washington. S-a dovedit, însă, că rămășițele nu erau din același material precum parașutele predate lui D.B. Cooper.

wikipedia.org
Public Domain

Între timp, misteriosul domn Cooper a devenit deja o legendă. În iulie 2016, la 45 de ani de la spectaculoasa deturnare, FBI a decis să închidă cazul.


Citește și: H. H. Holmes, criminalul care a ucis peste 200 de oameni în hotelul său cu 100 de camere