Ce s-a întâmplat cu imperiul lui Alexandru cel Mare după moartea sa?
Imperiul pe care Alexandru cel Mare l-a creat prin cuceriri rapide nu era destinat să dureze. Deși cei mai apropiați de el erau indivizi de mare ambiție și talent, era imposibil ca ei să fie precum Alexandru cel Mare. Generalii sau Diadohii (greacă Διάδοχοι – moștenitor) cu care a creat un imperiu imens și-au găsit adversari pe care nu i-au putut învinge: au luptat unii împotriva celorlalți.
După moartea lui Alexandru cel Mare, Diadohii (moștenitorii) au luptat timp de 40 de ani, iar după războaie s-au format trei dinastii:
– Seleucide în Persia, Babilonia și Asia Mică
– Dinastia Ptolemeică în Egipt
– Antigonide în Grecia și Macedonia
Moartea lui Alexandru cel Mare
Freer Gallery of Art , CC BY-SA 4.0
Nu se va ști niciodată cu adevărat ce a cauzat moartea prematură a unuia dintre cei mai influenți oameni din toată istoria. Sursele istorice spun că după sosirea sa în Babilon, în primăvara anului 323, după o sărbătoare, Alexandru cel Mare a avut febră timp de opt zile. Unele surse indică faptul că a murit în data de 11 iunie, iar conform altora conducătorul a murit în 13 iunie. Ce a provocat febra, precum și locul unde a fost îngropat – nu se știe până în prezent.
În timpul ultimei campanii din valea râului Indus, Alexandru cel Mare poate să fi fost expus la boli necunoscute până acum. Poate că nu și-a revenit niciodată după asediul orașului Multan, unde a fost grav rănit, și poate că s-au instalat efectele alcoolismului.
Dave & Margie Hill / Kleerup from Centennial, CO, USA, CC BY-SA 2.0
O altă teorie spune că Alexandru ar fi putut fi otrăvit de oricare dintre numeroșii săi dușmani. Unul dintre principalii suspecți a fost nobilul macedonean Kassander, care a fost trimis în Babilon de tatăl său Antipater, regentul Macedoniei.
Medicii moderni au dezvoltat câteva alte teorii, dar absența rămășițelor lui Alexandru cel Mare înseamnă că nimeni nu poate spune cu siguranță ce a cauzat febra.
Fără un moștenitor legal
După moartea sa, Alexandru cel Mare și-a lăsat vastul imperiu fără un moștenitor legitim. În momentul morții, imperiul a rămas la buna dispoziție a generalilor săi sau, cum mai erau ei numiți, a diadohilor săi.
Thomas Lessman (Contact!), CC BY-SA 3.0
Alexandru i-a tratat pe cei mai apropiați generali ai săi cu aceeași afecțiune. A fost un mecanism excelent și eficient pentru a se proteja de nemulțumire și eventuala rebeliune din partea lor, dar a fost sămânța dezastrului după moartea sa. Generalii erau considerați egali și niciunul nu dorea ca celălalt să preia conducerea imperiului. Certurile privind moștenirea au început imediat.
Meleager și infanteriei l-au sprijinit pe fratele vitreg al lui Alexandru cel Mare, Arhideu, în timp ce comandantul șef de cavalerie Perdiccas credea că ar trebui să aștepte nașterea copilului nenăscut al lui Alexandru și al Roxanei. S-a făcut un compromis, conform căruia Arhideu va fi rege și va domni ca Filip al III-lea și ca co-conducător cu un copil. Perdiccas a devenit regent, iar Meleager locotenentul său. Curând, Perdiccas l-a ucis pe Meleager și pe ceilalți lideri și a preluat controlul asupra imperiului, fără ca nimeni să-l tragă la răspundere.
După moartea lui Alexandru cel Mare a început și o revoltă în Grecia, cunoscută și sub numele de Războiul Lamia. Atena și alte orașe îl asediază pe Antipater în Lamia. Războiul nu s-a încheiat până la sosirea flotei lui Crater, care îi învinge pe atenieni în bătălia de la Cranon din 5 septembrie 322 î.Hr.
După patru războaie ale Diadohilor, lupta pentru Macedonia (din 298 î.Hr. – 285 î.Hr.) și lupta dintre Lisimah și Seleucus (285 î.Hr. – 281 î.Hr.), pe teritoriul imperiului lui Alexandru cel Mare s-au format trei dinastii: Seleucizii din Persia, Babilonia și Asia Mică; Dinastia Ptolemeică în Egipt; iar Antigonidele din Grecia şi Macedonia.
