Cine a fost cu adevărat Sfântul Gheorghe, despre care se spune că a învins un balaur
Gheorghe a venit pe lume în orașul palestinian Lydda (Lida), în secolul al III-lea. Familia sa era una bogată și nobilă. Când a ajuns la adolescență, a început serviciul militar. Printre ceilalți soldați ai Romei, Gheorghe s-a remarcat nu numai prin curaj, forță și inteligență, ci și prin frumusețea sa.
Destul de repede, tânărul a fost promovat la funcția de comandant și a fost remarcat de împăratul Dioclețian. Războinicul curajos, cu maniere aristocratice și o minte strălucitoare, a devenit în curând un favorit al împăratului roman.
Împăratul Dioclețian și persecuția creștinilor
Dioclețian este amintit în istorie ca fiind cel mai crud persecutor al creștinilor.
Dioclețian credea că, pentru a întări puterea imperială în multinaționalul și imensul Imperiu Roman, pretutindeni ar trebui să domnească cultul zeilor Romei. Luând avânt, creștinismul a împiedicat foarte mult renașterea păgânismului agonizant la acea vreme.
Dioclețian nu se gândea la el sau la dorințele sale, pentru el Roma era pe primul loc. În anul 303, împăratul Dioclețian împreună cu tetrarhii Maximian, Galerius și Constantius Chlorus au emis o serie de edicte de revocare a drepturilor legale ale creștinilor și le cereau acestora să respecte practicile religioase tradiționale din Roma antică (printre care închinarea la statuile zeilor din temple și aducerea de jertfe acestora).
Jean-Léon Gérôme
Toți cei care refuzau să respecte regulile urmau să fie executați. Bineînțeles, această lege era inacceptabilă pentru creștini. Astfel, a început o persecuția creștinilor.
Persecuția creștinilor sub Dioclețian (sau Marea Persecuție) a fost cea mai severă dintre persecuțiile împotriva creștinilor din timpul Imperiului Roman.
Moartea Sfântului Gheorghe
Există două versiuni privind moartea Sfântului Gheorghe. Conform primei versiuni, el a auzit odată judecata inumană a unor creștini. Tânărul comandant, care era și el creștin, a fost indignat.
Știind că îl așteaptă o moarte iminentă pentru convingerile sale, războinicul și-a vândut toate bunurile, a dat toți banii săracilor și s-a dus la împărat pentru a îi spune că și el este creștin și că nu poate accepta ordinul crud și nedrept al său.
Potrivit celei de-a doua versiuni, Gheorghe a văzut ordinul împăratului de persecutare a creștinilor atârnat pe perete și l-a rupt. Această ofensă vicioasă a fost raportată lui Dioclețian. Apoi, povestea are aceeași continuare, ca în prima versiune.
Împăratul Dioclețian a rămas surprins. Unul dintre cei mai loiali ofițeri ai săi, poate cel mai talentat comandant militar al armatei sale, a declarat că este creștin și a refuzat să se supună autorității sale. Astfel, Dioclețian a ordonat ca Gheorghe să fie torturat. Nu voia să-l omoare, voia doar ca el să fie de acord cu ordinea stabilită.
Timp de șapte zile, Gheoghe a fost supus la numeroase chinuri, încât oricine în locul lui ar fi renunțat, dar el a refuzat cu încăpățânare să renunțe la credința sa. Când împăratul și-a dat seama că totul era inutil, a ordonat ca ofițerului încăpățânat să i se taie capul. Astfel, Gheorghe este ucis prin decapitare la data de 23 aprilie. De aici, această zi a rămas ziua sa de prăznuire.
Lev Panov, CC BY-SA 3.0
Sfântul Gheorghe este adesea reprezentat călare pe un cal și străpungând un dragon cu o suliță. Legenda Sfântului Gheorghe și a Dragonului a apărut pentru prima dată într-o sursă georgiană din secolul al XI-lea și a devenit cunoscută pe scară largă în Europa în secolul al XII-lea.
Legenda vorbește despre un balaur care a provocat teroare în orașul Silene, Libia, iar oamenii au fost nevoiți să sacrifice oi și, în cele din urmă, oameni balaurului. Fiica regelui a fost aleasă ca următorul sacrificiu, dar Sfântul Gheorghe a salvat-o, omorând balaurul cu o lance. Regele a fost recunoscător și i-a oferit lui Gheorghe comori, dar acesta le-a dat în schimb săracilor. Oamenii din oraș au fost atât de impresionați de acest lucru încât s-au convertit la creștinism și au fost botezați.
CC BY-SA 3.0
Această versiune a fost făcută cunoscută datorită traducerii textului de către William Caxton, în secolul al XV-lea. În literatura medievală, lancea folosită de Gheorghe pentru a ucide balaurul se numea Ascalon, după numele orașului Ashkelon din Levant, conform historymedieval.com.
wikipedia.orgCC BY 2.5
Winston Churchill a folosit chiar numele Ascalon pentru avionul său personal în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Imaginea unui călăreț cu o suliță care învinge răul a fost o temă comună în arta creștină de-a lungul istoriei.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a primit numele de Biruitorul, nu atât pentru biruința sa mitică asupra balaurului, asupra cărei autenticitate istorică Biserica nu insistă, cât pentru biruința sa duhovnicească asupra chinuitorilor săi. Moaștele Sfântului Gheorghe sunt păstrate în orașul palestinian Lydda, într-o biserică ce-i poartă numele. Capul martirului rămâne la Roma și este păstrat într-o biserică dedicată tot lui.
Imaginea Sfântului Gheorghe ar trebui să fie percepută nu ca un învingător literal al dragonilor, ci ca un prototip spiritual al luptei eterne dintre bine și rău, care se duce în sufletul fiecărei persoane.
Sfântul Gheorghe este ocrotitorul Moldovei, dar şi patronul Angliei, Georgiei şi al Moscovei. De altfel, Georgia şi-a luat numele de la acest sfânt şi regii Angliei, începând cu Richard Inimă de Leu, l-au dorit ca patron al casei regale şi al ţării lor. În Lituania, Sfântul Gheorghe este venerat ca protector al animalelor, iar în unele regiuni ale Spaniei ziua lui se celebrează cu mese bogate şi daruri.
În țara noastră, Sfântul Gheorghe este ocrotitorul Armatei Române.
