Cine a inventat creionul? Istoria unuia dintre cele mai utilizate instrumente de scris
În jurul anului 1560 a avut loc o mare furtună în Borrowdale, în regiunea engleză Cumberland. Un copac a fost doborât lângă o parohie, iar sub rădăcinile acestuia a apărut un material dur și negru, care păta ușor pielea la atingere. Ciobanii din acea zonă au descoperit că materialul funcționa perfect pentru marcarea oilor. Acest eveniment întâmplător a fost începutul istoriei creionului.
Este o poveste frumoasă, dar este totuși o fabulă care înfrumusețează o realitate mai simplă cu elemente idilice, așa cum se întâmplă adesea cu multe dintre descoperirile și invențiile istoriei. Dar este adevărat că cele mai mari zăcăminte de grafit bulgăre au fost descoperite în Borrowdale, în nordul Angliei, însă și mai interesant este faptul că și aztecii foloseau grafit pentru marcare cu câteva sute de ani mai devreme.
Deși la acea vreme nu era cunoscut ca atare, ci mai degrabă ca ceea ce ei numeau „plumbago”, deoarece semăna cu plumbul negru. În orice caz, utilitatea sa a făcut din acest material un produs foarte căutat.
Nu a trecut mult timp de la descoperirea acestui material și au fost inventate primele instrumente de scris sau de marcat cu grafit. Se spune că locuitorii din regiunea engleză Cumberland îl tăiau în bare pe care le înfășurau în piele sau frânghie.
„Mina neagră” putea fi ștearsă
Invenția avea multe avantaje față de cerneala și stiloul delicat. Putea fi transportată cu mai puțină teamă de rupere, nu păta la fel de mult, necesita mai puțină îndemânare pentru a scrie pe hârtie cu rezultate optime și, culmea, „mina neagră” putea fi ștearsă.
La acea vreme, pentru a șterge o linie trasată cu grafitul se folosea miez de pâine. Având în vedere aceste caracteristici, nu este surprinzător faptul că la începutul secolului al XVII-lea era deja un instrument foarte popular printre englezi, iar până la jumătatea secolului utilizarea și fabricarea sa s-au răspândit pe întreg continentul european.
Cele mai vechi creioane cunoscute datează din secolul al XVII-lea. Aveau laturile plate și constau dintr-un înveliș de lemn în care era sculptată o canelură și în care era introdusă o tijă de grafit.
În 1565, germanul Conrad von Gesner a descris deja un astfel de instrument în lucrarea sa „De omni rerum fossilium genere”. Astfel, în cuvintele sale găsim una dintre primele dovezi ale inventării creionului.
Un geniu francez
Dar creionul modern, așa cum îl cunoaștem astăzi, a fost inventat de către francezul Nicolas-Jacques Conté (1755-1805). În secolul al XVIII-lea, era clar ce era „plumbul negru” descoperit în Anglia. Din latinescul lapis plumbarius (piatră cu plumb) obținem cuvântul actual pentru acest instrument.
Materialul mineral a fost apoi denumit „grafit”, de la grecescul grafein, care înseamnă „a scrie”, abia în 1789. Creion este un cuvânt mai vechi, derivat din latinescul „pencillus”, care înseamnă „coadă mică”, pentru a descrie pensulele mici de cerneală folosite pentru scris în Evul Mediu. Însă, utilizarea grafitului pentru a scrie și a desena nu era singura.
Anglia a folosit grafitul pentru turnarea tunurilor. În plin război, zăcămintele acestui mineral au fost atent păzite pentru a se asigura că nu se pierde nici măcar un gram, chiar atunci când era cel mai solicitat. Lipsa grafitului în Franța a dus la căutarea de soluții și alternative pentru producerea creioanelor, instrumente care pentru mulți deveniseră indispensabile.
Conté, un om de știință, artist și militar, a fost cel care a dat lovitura de grație. L-a însoțit pe Napoleon în campaniile sale din Egipt.
Robert de Launay Adolphe Roehn
În 1795, Conté a amestecat pulbere de grafit, argilă și apă. Pasta rezultată a fost arsă în matrițe dreptunghiulare și s-a obținut un material care a îmbunătățit grafitul original.
Daderot
Procedeul, care poartă numele de Conté, a permis chiar și calibrarea amestecului cu ceară pentru a obține diferite durități și intensități ale tijelor de grafit, care erau învelite într-un înveliș de lemn care începea să ia diferite forme în funcție de nevoile clienților.
În 1812, William Munroe a început să îi dea forma hexagonală, mai frecventă în cazul creioanele de astăzi. Iar în 1858, Hyman Lipman a brevetat radiera încorporată pe cealaltă parte a vârfului creionului.
wikimedia.org
Creioanele engleze au continuat să utlizeze mine obținute prin tăierea blocurilor de grafit până în jurul anului 1860.
Prima fabrică de creioane din România a fost înființată în data de 16 februarie 1930, în Sibiu, cu numele „Fabrica Română de Creioane”.
