„Ei au decis cine conduce imperiul și cine moare”: Cum s-a format Garda Pretoriană și cine a stat în calea acestei unități militare de elită?
Garda Pretoriană: o unitate militară de elită care avea o influență uriașă în Roma Antică. Soldații care o formau erau foarte bine pregătiți, fiind responsabili cu protejarea împăratului roman și a orașului Roma, dar rolul lor se extindea mult mai departe.
Numele său a devenit sinonim cu intriga, conspirația, trădarea și asasinatul. Garda Pretoriană a fost responsabilă pentru înlăturarea de la putere sau uciderea a 15 dintre primii 48 de împărați care au guvernat Roma între anii 27 î.Hr. și 305 d.Hr.
Transformarea sa într-o forță de mercenari nemiloasă este cea mai durabilă moștenire a sa. Cu toate acestea, scopul inițial al Gărzii Pretoriene era departe de istoria brutală pe care a lăsat-o în cele din urmă.
Istoria puterii incredibile a Gărzii Pretoriene și a impactului pe care l-au avut asupra cursului politicii și societății romane este complexă, dar fascinantă.
Cine erau pretorienii?
Garda Pretoriană a fost o unitate militară de elită a Romei Antice care servea ca gardă de corp personală a împăratului roman. Originile gărzii pot fi urmărite încă din timpul Republicii Romane, când a fost creată inițial ca o mică forță de gărzi de corp pentru comandantul-șef al armatei romane. Prima utilizare consemnată a termenului „pretorian” datează din anul 275 î.Hr., când consulul numea soldați care să acționeze ca gărzi personale în timpul mandatului său.
La sfârșitul secolului I î.Hr., cohorta pretoriană a crescut în mărime și importanță și a început să servească drept gardă de corp personală a împăratului. Sub domnia lui Augustus, primul împărat roman, garda pretoriană a devenit o forță permanentă și de elită.
Étienne-Jean Delécluze
Augustus a reorganizat Garda Pretoriană în nouă cohorte, fiecare grupare fiind formată din 1.000 de soldați, pe care le-a staționat în Roma într-o mare fortăreață cunoscută sub numele de „Tabăra pretoriană”.
Conducătorii pretorieni, cunoscuți sub numele de prefecți, erau singurii oameni care puteau purta arme în prezența împăratului.
În timp, Garda Pretoriană a crescut. Numărul membrilor gărzii a crescut la 16.000 și a inclus chiar și cavaleria, puterea gărzii fiind imensă.
Cei care făceau parte din gardă au fost însărcinați să verifice pe oricine și pe toți cei pe care îi bănuiau că sunt o amenințare pentru împărat.
Oamenii se temeau de ei, dar au devenit și o mare amenințare pentru împărați.
Cum erau recrutați soldații în Garda Pretoriană?
Carole Raddato from FRANKFURT, Germany, CC BY-SA 2.0
Să faci parte din Garda Pretoriană era un lucru important, deoarece aducea prestigiu, putere și posibilitatea de a-l servi pe împăratul roman.
Inițial, Garda Pretoriană a fost compusă din soldați care serviseră deja în armata romană și care s-au făcut remarcați pe câmpul de luptă.
Acești soldați erau selectați de comandantul armatei sau de împărat, iar loialitatea lor era considerată primordială.
Cu toate acestea, pe măsură ce Garda Pretoriană a crescut în mărime și importanță, procesul de selecție a devenit mai structurat. Candidații pentru Garda Pretoriană erau de obicei aleși dintre cei mai buni soldați din armata romană.
În ultima perioadă a istoriei imperiale, pe măsură ce gărzile deveneau mai politice, foarte puțini dintre pretorieni aveau experiență militară, deoarece se concentrau mai mult pe găsirea unor oameni capabili să se ocupe de manipularea politicii interne.
Ce responsabilități și privilegii aveau soldații care făceau parte din Garda Pretoriană?
Lawrence Alma-Tadema
În calitate de gardă de corp personală a împăratului roman, Garda Pretoriană avea acces la împărat și la cercul său de apropiați. Acest lucru le-a conferit pretorienilor o influență politică considerabilă și capacitatea de a influența cursul istoriei romane.
Pe lângă puterea lor politică, aceștia se bucurau de numeroase privilegii și beneficii. Erau plătiți cu un salariu mai mare decât soldații obișnuiți, aveau locuințe mai bune și aveau acces la alimente și echipamente mai calitative. De asemenea, li se permitea să poarte uniforme distincte și să folosească arme speciale, cum ar fi săbii scurte și pumnale.
Influența pretorienilor s-a extins dincolo de rolul lor de gardă de corp personală a împăratului. Erau responsabili de menținerea ordinii în orașul Roma și aveau autoritatea de a impune legea și ordinea în interiorul zidurilor orașului. Acest lucru le conferea o putere semnificativă asupra populației civile și îi făcea să fie o forță de luat în seamă.
Cu toate acestea, puterea Gărzii Pretoriene nu era absolută. Pretorienii se supuneau în continuare autorității împăratului, iar orice încercare de depășire a limitelor sau de trădare a loialității lor era pedepsită cu sancțiuni rapide și severe.
Garda Pretoriană și conspirațiile împotriva împăraților
Sunappu-shashin, CC BY-SA 4.0
Pe vremea lui Augustus, Garda Pretoriană era un grup loial și onorabil. Dar nu a trecut mult până când pretorienii au început să se întoarcă împotriva împăraților. În anul 41 d.Hr., pretorienii l-au ucis cu brutalitate pe strănepotul lui Augustus, împăratul Caligula, după ce se presupune că i-a umilit.
Conspirația care s-a pus la cale cu acea ocazie a inclus un număr de senatori, dar pretorienii au fost cei care au efectuat înlăturarea împăratului, a soției și a fiicei sale. Pretorienii, fără teamă, l-au înjunghiat cu un cuțit.
Succesorul lui Caligula, Claudius, le-a oferit pretorienilor un bonus bănesc. Tradiția împăraților de a „dărui” bani pretorienilor a continuat de-a lungul anilor, întrucât împărații doreau să-i țină pe acești soldați de partea lor.
Prefecții pretorieni au devenit din ce în ce mai puternici.
În anul 217 d.Hr., prefectul pretorian Marcus Opellius Macrinus era destinat să devină împărat. Temându-se că împăratul Caracalla îl va executa pentru aceasta, Macrinus a acționat primul, iar pretorienii l-au ucis pe Caracalla într-o campanie militară.
Dorința lui Macrinus s-a împlinit și i-a succedat Caracallei ca împărat. Dar un an mai târziu, pretorienii l-au ucis și pe el, după ce a încercat să introducă reforme fiscale în armata romană.
Pretorienii au devenit o forță puternică în politica romană. Și în perioadele instabile ale Romei Antice – cum ar fi „Anul celor cinci împărați” din 193 d.Hr. – pretorienii au decis cine conduce imperiul și cine moare.
Cum a desființat Constantin această forță de elită?
Mai mulți împărați au simțit pericolul Gărzii Pretoriene. În 193 d.Hr., după ce pretorienii au ucis doi împărați în câteva săptămâni, Septimius Severus a încercat să desființeze Garda.
Dar pretorienii s-au mobilizat, pentru ca nimic să nu îi poată distruge. În gardă au fost recrutați legionari din diferite zone ale imperiului. A fost ridicat nivelul salariilor soldaților și astfel s-a dublat numărul pretorienilor.
În 235, pretorianul Maximinus Tracul a condus o lovitură de stat care a dus la uciderea lui Severus Alexandru.
Severus era încă minor la momentul urcării sale pe tron, iar puterea a fost preluată de mama sa, Iulia Mamaea, sprijinită de juriștii Ulpianus și Modestinus. În locul prefectului pretorian a fost numit juristul cu experiență Ulpianus, care gestiona conștiincios treburile statului. Cu toate acestea, încercarea lui Ulpian de a lua unele dintre privilegiile pretorienilor s-a transformat într-un haos, care a dus la nemulțumirea acestora.
În cele din urmă, tânărul împărat a permis pretorienilor să-l omoare pe prefect, iar Ulpian a murit în 228. Însă, relația lui Severus Alexandru cu Garda Pretoriană nu era una foarte bună.
În timpul pregătirilor pentru un război împotriva alamanilor, Alexandru Sever și Iulia Mamaea au fost uciși la Mogontiacum de pretorieni.
Succesorul lui Severus Alexandru, Maximinus Tracul, a domnit ca împărat până când și el a fost ucis și el de pretorieni.
La începutul secolului al IV-lea, împăratul Constantin a luptat împotriva unui rival susținut de pretorieni. Când a preluat controlul asupra imperiului în 312, Constantin a desființat garda și a înlocuit-o cu o nouă gardă de corp imperială numită Scholae Palatinae.
Garda Pretoriană devenise din ce în ce mai coruptă și influențată politic.
Cum a rezistat Garda Pretoriană atât de mult? De ce unii împărați au avut încredere în pretorieni?
Mulți împărați, precum Claudius, nu au avut de ales. Alții au considerat că garda este utilă în consolidarea autorității. Dar, mai ales, a fost pentru că pretorienii erau prea puternici, conform allthatsinteresting.com.
Constantin a reușit să desființeze Garda Pretoriană numai după ce i-a învins pe câmpul de luptă. Fără această acțiune decisivă, Garda Pretoriană ar fi putut continua să ucidă oamenii pe care trebuia să îi protejeze.
