Experiment inedit: Povestea lui Randy Gardner, băiatul care nu a dormit timp de 11 zile
La sfârșitul anului 1964, în America, războiul din Vietnam era unul dintre cele mai importante subiecte la TV, ori în presă. Chiar și așa, doi adolescenți au atras atenția întregii lumi, printr-un experiment care a pus într-o lumină nouă tot ce se știa până atunci despre creierul uman în momentul în care este obosit.
În data de 8 ianuarie 1964, Randy Gardner, un licean de 17 ani și-a finalizat proiectul științific, după ce a stat treaz timp de 11 zile și 25 de minute. El s-a înțeles cu colegul său de proiect, Bruce McAllister, să lucreze la acest experiment, pentru a vedea cât de mult poate rezista un om fără somn.
Bruce McAllister, unul dintre cei doi elevi de liceu, autorii experimentului, a spus că acest proiect a fost inventat din cauza nevoii simple de a efectua cel puțin un experiment științific.
Astfel că, Bruce și Randy au decis să bată recordul de a nu dormi, record care la momentul respectiv era deținut de către un bărbat din Honolulu (acesta a stat treaz 260 de ore). După ce au dat cu banul, Randy a fost ales ca cel care trebuia să rămână treaz, iar Bruce trebuia să îl supravegheze. Randy nu a dormit timp de 264 de ore.
Bruce McAllister a declarat la acea vreme că: „Am vrut inițial să experimentăm efectele lipsei de somn asupra abilităților paranormale. Am realizat ulterior că nu avem cum să facem asta, așa că am decis să studiem efectele privării de somn, abilitățile cognitive, performața pe terenul de baschet și orice altă modificare pe care o observăm”.
Tinerii și-au dat seama că au nevoie de ajutorul unui al treilea om, așa că l-au cooptat pe Joe Marciano, un prieten cu cei doi, dar și pe cercetătorul William Dement, de la Universitatea Stanford.
Dement este profesor în acea vreme și a aflat despre experimentul adolescenților dintr-un ziar din San Diego. Astfel că, a decis să-i ajute, spre încântarea părinților celor doi elevi, conform bbc.com.
Părinții lui Randy erau foarte îngrijorați că experimentul ar putea să-i facă rău băiatului lor. În acea vreme nu se prea știa că lipsa somnului ar duce la moartea persoanei în cauză.
Randy Gardner nu a consumat pastile în toată perioada studiului pentru a nu influența în niciun fel rezultatele. „Randy a băut ocazional Cola, dar nu s-a pus problema de dexedrină, benzedrină și alte psihostimulante”, a spus William Dement.
Randy a fost verificat periodic, pentru a se observa care sunt efectele privării de somn. Printre primele semne ale oboselii au fost deficiențele de vedere. În următoarele zile, abilitățile senzoriale i-au fost afectate: gustul, mirosul și auzul au fost afectate, iar spre final, abilitățile cognitive s-au deteriorat.
McAllister a declarat că Randy „nu suporta anumite mirosuri”. Însă, în mod surprinzător, acesta juca baschet mai bine, având în vedere că pe toata perioada experimentului acesta a petrecut mult timp în curte, pentru a nu adormi.
„Fizic, se simțea bine. Mergeam și ne jucam baschet sau bowling ca să-l ținem treaz. Dacă închidea ochii, adormea imediat. Noaptea era mai greu pentru că nu aveam ce face”, a declarat Dement.
În timp ce experimentul continua, notorietatea lui creștea. La un moment dat, experimentul a devenit al treilea cel mai important subiect în presa americană – după asasinarea lui Kennedy și informații despre trupa The Beatles. Cu toate acestea, în opinia lui McAllister, cel mai adesea experimentul a fost tratat ca un proiect școlar. Dar participanții erau foarte serioși.
Citește și: Experimente terifiante făcute pe oameni, în numele ştiinţei
În cele din urmă, după 264 de ore fără somn, recordul a fost doborât și experimentul a fost finalizat. Randy a fost dus la spital, unde creierul i-a fost monitorizat, în timp ce dormea.
„Randy a dormit timp de 14 ore, ceea ce nu este surprinzător și s-a trezit pentru că dorea să meargă la toaletă. În prima noapte, faza de somn rapid a durat foarte mult timp. Apoi, treptat, a început să scadă și a devenit normal”, a spus McAllister.
Rezultatele studiului de la spital au fost trimise la Arizona, la un centru de cercetare. Rezultatele experimentului au dezvăluit că „de fapt creierul băiatului ațipea puțin în toată perioada studiului, părți ale creierului ațipeau, iar altele erau treze”. Astfel se explică de ce tânărul nu a avut mai mult de suferit de pe urma studiului.
„El nu a fost prima persoană care nu a dormit mai mult de o noapte. Aparent, creierul uman în procesul de evoluție a învățat să facă față acestei situații. Acest lucru explică de ce nu i sa întâmplat nimic rău”, a spus McAllister.
De-a lungul timpului, mulți oameni au încercat să doboare acest record, dar Cartea Recordurilor a refuzat să înregistreze aceste încercări, crezând că ar putea fi periculoase pentru sănătate.
În ciuda faptului că inițial s-a recuperat bine, la vârsta adultă, Gardner a început să sufere de insomnie și a fost convins că experimentul era de vină.
