Adesea numit „geamănul kryptonitei de pe Pământ” (a fost comparat cu kryptonita, datorită compoziției sale chimice neobișnuite), jadaritul este un mineral rar și fascinant care a stârnit interesul atât al oamenilor de știință, cât și al fanilor universului Superman.

Mineralul a fost identificat pentru prima dată în 2004 de o echipă de geologi de explorare ai companiei Rio Tinto, în Valea Jadar din Serbia. Deși compoziția sa chimică este remarcabil de asemănătoare cu cea a fictivei kryptonite din benzile desenate, există diferențe esențiale: jadaritul nu emite o lumină verde și nici nu slăbește puterile supranaturale ale eroilor, însă are un potențial real în tranziția globală către surse de energie mai curate.

Kryptonita este un cristal verde strălucitor de pe planeta natală a lui Superman, care îi slăbește puterile și îl face vulnerabil.

Un mineral nou pe scena științifică

Jadaritul a fost descoperit în timpul unor foraje de explorare efectuate în regiunea Jadar, iar la acel moment nu corespundea niciunui mineral cunoscut. După analize amănunțite realizate de experți de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra și de la Consiliul Național de Cercetare al Canadei, mineralul a fost recunoscut oficial în 2006.

Din punct de vedere științific, jadaritul este un „silicat de sodiu, litiu și bor cu hidroxid”, cu formula chimică LiNaSiB₃O₇(OH). Curios este faptul că această formulă coincide cu eticheta de pe o mostră de kryptonită din filmul Superman Returns, unde Lex Luthor o fură dintr-un muzeu.

Departe de a fi fosforescentă sau periculoasă, forma reală a jadaritului este un solid alb mat. Totuși, expus la lumină ultravioletă, mineralul capătă o fluorescență roz-portocalie.


Citește și: Litiul: Ce este, la ce se folosește și de ce este considerat „aurul alb”


Un „super” mineral prin utilitate

Michael Page, un om de știință din cadrul Organizației Australiene pentru Știință și Tehnologie Nucleară (ANSTO), a declarat că mineralul este „extraordinar” în sine.

„Chiar dacă nu are puteri supranaturale, jadaritul real are un potențial imens ca sursă importantă de litiu și bor”, a explicat Page.

„De fapt, zăcământul Jadar din Serbia, unde a fost descoperit pentru prima dată, este considerat unul dintre cele mai mari zăcăminte de litiu din lume, ceea ce îl face un potențial factor decisiv în tranziția globală către energie verde.”

ANSTO este una dintre cele trei agenții care susțin Centrul Australian de Cercetare și Dezvoltare pentru Minerale Critice, alături de Geoscience Australia și CSIRO, centrul fiind găzduit de CSIRO. Una dintre misiunile principale ale acestui centru este de a conecta mai bine ecosistemul de cercetare și dezvoltare din Australia, inclusiv industria australiană, pentru a facilita accesul la minerale critice și utilizarea acestora, cu scopul de a consolida lanțul valoric al Australiei atât la nivel intern, cât și la nivel global.

Activitatea ANSTO se concentrează intens pe modalitățile în care aceste minerale – precum jadaritul – pot fi valorificate comercial în beneficiul industriei.

„La ANSTO colaborăm cu industria pentru a dezvolta soluții tehnologice pentru o gamă largă de elemente critice, inclusiv litiu. Provocările pe care le ridică un nou tip de resursă minerală, precum jadaritul, sunt extrem de interesante”, a adăugat Page.

ANSTO a reușit deja să obțină compuși de litiu de calitate pentru baterii din numeroase surse minerale, precum spodumenul, lepidolitul sau chiar jadaritul, oferind astfel sprijin concret minerilor australieni în eforturile lor de a răspunde cerințelor tranziției energetice globale.


Citește și: Ce sunt „pământurile rare”? La ce folosesc și de ce marile puteri aleargă după ele?