Istoria fotografiei și a modelului Kodak nr.1, prima cameră foto „portabilă”
Fotografia este o disciplină care îmbină arta și știința. Ea acționează ca o mediere tehnologică între experiența umană și realitate, capturând-o în toată frumusețea și splendoarea ei. O fotografie poate fi un instrument util, o poveste condensată într-o imagine sau o ușă către sensibilitatea privitorului.
Cuvântul „fotografie” provine din cuvintele grecești phos (lumină) și grafis (scris), astfel încât împreună ar putea fi tradus literal prin „scris sau desenat cu ajutorul luminii”. Acest element este cel care dă viață fotografiei.
Fotografa belgiană Martine Franck, soția lui Henri Cartier-Bresson, vorbea despre o fotografie ca despre „un fragment de timp care nu se va mai întoarce”. O imagine este o modalitate de a transforma clipele, efemerul, în momente eterne, iar adevărul este că istoria a petrecut câteva secole încercând să oprească timpul.
Oricât de incredibil ar părea, primele ingrediente care aveau să compună în cele din urmă fotografia erau cunoscute încă de pe vremea lui Aristotel, dar nu au fost combinate până în 1827, când prima fotografie cunoscută a fost realizată de Joseph Nicéphore Niépce.
Prima fotografie cunoscută
Fotografia a apărut abia în secolul al XIX-lea, dar o serie de invenții anterioare i-au deschis calea. Acestea sunt așa-numitele dispozitive vizuale, cum ar fi lanterna magică sau camera obscură, care era deja cunoscută de Aristotel, deși acesta o folosea pentru a observa eclipsele de soare. În anii 1820 și 1830, au fost dezvoltate și îmbunătățite multiple dispozitive sau „jucării vizuale” aplicabile în domeniul științei și în domeniul divertismentului, ca parte a progresului tehnico-științific din acești ani. Fotografia a fost unul dintre aceste dispozitive, unul care a schimbat istoria.
Camera obscură este cel mai important strămoș al aparatului fotografic.
wikipedia.org
Mulți au încercat să aducă îmbunătățiri dispozitivului pentru a capta imaginile proiectate pe materiale sensibile la lumină, iar Joseph Nicéphore Niépce a fost primul care a reușit acest lucru.
Cercetătorul francez amator a reușit să realizeze prima fotografie în 1827. În prima fotografie din istorie apare un adăpost pentru porumbei, un grajd și un cuptor și aceasta era priveliștea de la fereastra lui.
Niépce a luat un sistem de cameră obscură și a plasat în interior o placă acoperită cu bitum ca material fotosensibil. El a lăsat dispozitivul în lățimea ferestrei sale, expunând placa la lumină timp de 8 ore. Niépce a numit această tehnică „heliografie”, iar rezultatul a fost fotografia pe care avea să o intituleze „Vedere de la fereastra de la Le Gras”.
O singură tehnică, două origini
În urma primelor succese ale lui Niépce în realizarea de fotografii, un antreprenor francez cu spirit de afaceri a văzut un mare potențial în aceste prime încercări.
wikipedia.org
Acesta era Louis Daguerre, un om priceput la desen și arhitectură, care lucrase deja cu alte dispozitive vizuale, cum ar fi Diorama, pe care el o inventase.
Daguerre și Niépce împărtășeau același interes pentru fixarea luminii proiectate pe imagini și au încheiat un contract de colaborare în 1827. Din acel moment, cei doi amatori și-au pus în comun cunoștințele și au decis să utilizeze o placă de cupru pentru a reduce timpul de expunere.
Cercetările în colaborare au continuat până în 1833, când Joseph Nicéphore Niépce a murit. În acel moment, aparatul de fotografiat primitiv la care lucrau de ani de zile era deja bine pus la punct. Daguerre a continuat proiectul, aducând unele îmbunătățiri, iar când l-a considerat finalizat, în 1837, a numit aparatul după numele său: Daguerreotipul.
În calitate de antreprenor, Louis Daguerre știa că invenția pe care o crease reprezintă o oportunitate de afaceri, așa că a întreprins o campanie de marketing pentru a vinde brevetul. L-a contactat pe secretarul Academiei Franceze de Științe, François Arago, care a văzut în Daguerreotip o tehnologie versatilă și a considerat că acest aparat ar trebui să fie accesibil oamenilor pentru a contribui la egalitatea socială. În cele din urmă, statul francez a cumpărat brevetul.
În afara Franței, inventatorul englez William H. Fox Talbot a lucrat, de asemenea, la propria sa metodă de captare a imaginilor, bazată tot pe camera obscură.
A obținut rezultate bune folosind un proces pe care l-a numit calotip, un sistem care nu era la fel de precis ca Daguerreotipul, dar care permitea reproducerea imaginilor. Talbot nu a fost un antreprenor ca Daguerre și a realizat potențialul invenției sale abia după ce francezul și-a brevetat dispozitivul.
În 1844, a publicat o carte intitulată „The Pencil of Nature”, în care a explicat valorile procedeului fotografic denumit “calotipie” (un termen introdus de William Henry Fox Talbot, pentru a denumi procesul fotografic) și a prezentat câteva exemple ale rezultatelor sale fotografice. După această publicație, procedeul fotografic denumit calotipie s-a răspândit în rândul grupurilor din clasa superioară, care au început să practice fotografia de amatori, inițiind latura mai artistică a disciplinei.
Primele tipuri de fotografie
În 1838, Daguerre a înregistrat prima fotografie care prezintă ființe umane. Cu toate acestea, această realizare a fost, conform specialiștilor, un montaj realizat chiar de către fotograf. La acea vreme nu fusese posibilă reducerea timpului de expunere la mai puțin de zece minute, astfel încât este imposibil să fie surprinse două persoane pe stradă, un lustruitor de pantofi și un client, cu excepția cazului în care aceștia erau actori angajați de Daguerre.
Ani mai târziu, a fost realizată prima fotografie color: „Panglica de tartan”. Aceasta a fost realizată în 1861 de Thomas Sutton, cu ajutorul lui James Clerck Maxwell, profesor de fizică la King’s College. Fotografia a fost realizată prin suprapunerea a trei imagini alb-negru, fiecare fiind realizată cu un filtru de culoare diferită: roșu, albastru și verde. Experimentele de perfecționare a fotografiei color au continuat și în anii următori, iar frații Lumière au contribuit la acest proces, însă a fost nevoie de un secol pentru ca acest format să devină popular.
Femeile și fotografia
Deși accesul femeilor era limitat la multe ocupații și forme de artă, acestea au avut acces la arta fotografiei. Odată cu consolidarea și răspândirea unor dispozitive precum Daguerreotipul, mulți bărbați au început să deschidă ateliere și magazine specializate în fotografie, iar soțiile lor lucrau împreună cu ei.
Femeile nu au jucat un rol important doar în spatele tejghelei. La acea vreme, arta era restricționată pentru ele, dar fotografia, nefiind considerată o artă în acele timpuri, le-a deschis o lume de posibilități. Ele au văzut în această disciplină o opțiune perfectă pentru divertisment și explorare, precum și capacitatea de a reprezenta realitatea care le fusese refuzată până atunci în alte discipline.
Anna Atkins a fost unul dintre cei mai proeminenți fotografi timpurii. Ea a fost prima care a publicat o lucrare științifică folosind fotografia ca suport, cu ceea ce este considerat unul dintre primele albume foto din istorie, intitulat „Cyanotypes of British Algae”. Ea a publicat această lucrare în 1843, în care a prezentat fotografii ale algelor britanice realizate cu ajutorul tehnicii cianotipului, care dădea imaginilor o combinație de albastru cyan și alb.
Kodak nr.1, prima cameră foto „portabilă”
Bronger
În primii ani, fotografia a fost în mare parte limitată la grupurile de amatori din clasele superioare, până când a apărut pe piață prima ofertă a companiei Kodak: primul aparat foto destinat publicului larg.
4 septembrie 1888 a marcat un punct de cotitură în istoria fotografiei: a fost ziua în care George Eastman, fondatorul companiei Kodak, a brevetat primul său aparat foto: Kodak Nr. 1, care a fost prima cameră foto „portabilă” din istorie.
Sloganul celebrului brand pentru a face publicitate produsului era: „Tu apeși pe buton, noi facem restul”. Mecanismul de realizare a fotografiilor era acum mult mai simplu și, deși aceste aparate erau încă rudimentare, cumpărătorii trebuiau doar să apese un buton pentru a face fotografiile.
Kodak Nr. 1 era un aparat de fotografiat de tip cutie care venea preîncărcat cu o rolă de film, ceea ce îl făcea foarte convenabil pentru utilizatori: folosea o rolă de film flexibil în loc de plăci de sticlă, ca în cazul aparatelor foto anterioare.
Acest lucru a permis fotografilor să capteze mai multe imagini înainte de a schimba filmul, ceea ce a făcut ca utilizarea sa să fie foarte convenabilă. După ce toate fotografiile erau făcute, utilizatorul putea trimite aparatul înapoi la Kodak pentru developarea fotografiilor și încărcarea unei noi role de film.
Kodak Nr. 1 a marcat o piatră de hotar în domeniul fotografiei prin popularizarea ideii de „point-and-shoot”, făcând fotografia mai accesibilă unui public mai larg. Acest aparat foto și conceptul său de fotografie ușor de utilizat au avut un impact semnificativ asupra modului în care oamenii au interacționat cu fotografia și au pus bazele evoluției tehnologiei fotografice în deceniile următoare.
Popularitatea aparatului de fotografiat a crescut și mai mult în 1925, odată cu apariția formatului de 35 mm. Oskar Barnack a proiectat acest nou aparat, care a fost lansat sub marca Leica, și a transformat fotografia într-un fenomen de masă. Aparatul s-a remarcat prin formatul său compact și ușor de manevrat și a făcut posibilă realizarea de fotografii aproape oriunde, rapid și discret.
S-au succedat diferite modele de aparate foto analogice, până în 1927, când a fost găsită formula pentru fotografia digitală. Un inginer Kodak, Steven Sasson, a reușit să fabrice primul aparat foto de acest calibru; un prototip foarte rudimentar, de mari dimensiuni, care putea face doar fotografii alb-negru.
Chiar și așa, a început o revoluție digitală care a escaladat rapid până la apariția primului telefon inteligent sau smartphone cu o cameră foto încorporată, un dispozitiv pe care îl are astăzi aproape orice telefon mobil de pe piață. Această inovație a reprezentat un punct de cotitură în domeniul fotografiei.
