Istoria plugului, unealta agricolă folosită încă din cele mai vechi timpuri
Agricultura este probabil cea mai veche industrie din lume, iar cel mai vechi utilaj a fost probabil o creangă care era folosită pentru a râcâi suprafața solului. Acest prim tip de sapă manuală, pe care utilizatorul o folosea pe pământ pentru a aduce nutrienții la suprafață, permitea umidității să pătrundă în sol. Acest lucru producea o tasare adecvată și condiții în care semințele puteau fi cultivate.
Din preistorie și până în zilele noastre, tehnicile agricole au evoluat mână în mână cu plugul, un instrument poziționat întotdeauna în spatele a doi boi sau cai, până la apariția mașinilor.
Stanisław Witkiewicz
Folosirea animalelor le permitea fermierilor să lucreze pământul mai repede și mai ușor, ceea ce producea mai multă hrană pentru familiile lor.
Plugul a început ca o unealtă simplă folosită de caldeeni și asirieni în anul 3.500 î.Hr., ceea ce a permis dezvoltarea unei societăți ierarhice care putea controla producția de resurse. De asemenea, în Egiptul antic se folosea un plug cu un brăzdar de lemn. Această unealtă apare în scene care înfățișează activitatea de arat cu două vaci în unele morminte, cum ar fi cel al lui Djari din necropola tebană, situată în câmpia el-Asasif, descoperită de Winlock în 1930 și datată recent în prima perioadă intermediară.
Acest tip de scenă decorează, de asemenea, morminte mai modeste, cum ar fi cel al lui Sennedjem, situat în necropola de la Deir el-Medina, la vest de Luxor, în așa-numita Vale a Meșteșugarilor.
Citește și: Cum sarea, „aurul alb din mâncare”, a făcut istorie: Importanța acestui condiment în dezvoltarea civilizației umane
Plugul a fost folosit și în Grecia antică. Hesiod descrie în lucrarea sa „Munca și zilele” viața unui țăran căruia îi dă câteva sfaturi: „Când lucrezi în gospodăria ta, să ai două pluguri. Într-adevăr, dacă se rupe unul, îl vei lega pe celălalt de boi. Cel mai puternic plug este făcut din lemn de ulm și de stejar. Cumpără doi boi de nouă ani. Atunci când sunt la sfârșitul tinereții, puterea lor este la apogeu și sunt excelenți pentru muncă”.
Odată cu Imperiul Roman, plugul s-a răspândit în întreaga Europă, deși multe locuri existau deja, după cum o dovedesc descoperirile arheologice.
Apar tratate romane despre agricultură, cum ar fi „De re rustica” al lui Columella (d.70 d.Hr.), care menționează nu numai aratul, ci și tehnicile de fertilizare pentru a recupera nutrienții din sol după arat. Isidore relatează în „Etimologii” că producția de cereale era axată pe grâu, semolă, orz și diverse plante leguminoase.
El menționează, de asemenea, trei băuturi, berea, cidrul și băutura caelia, făcută din grâu uscat și zdrobit amestecat cu vin.
În al-Andalus (teritoriul stăpânit de musulmani în Peninsula Iberică în Evul Mediu) au fost introduse noi culturi, cum ar fi bumbacul, vinetele, iar altele, cum ar fi trestia de zahăr, au fost îmbunătățite și au fost introduse sisteme de irigații, cum ar fi roțile de apă și canalele de irigații.
Eroziunea plugului asupra solului a fost completată de dezvoltarea de noi tehnici, cum ar fi rotația culturilor și utilizarea diferitelor îngrășăminte organice în fiecare perioadă, așa cum reiese din tratatele agricole ale lui Abu’l-Jayr sau Ibn al-‘Awwam, care reflectă nu numai cunoștințele oamenilor din acele vremuri, ci și experiența de cultivare din al-Andalus.
Prin rotația culturilor tradiționale de iarnă cu terenuri în repaus și prin introducerea leguminoaselor în timpul verii, azotul a fost fixat în sol, prevenind eroziunea și pierderea de nutrienți și protejând creșterea grâului.
Søren Lund
Greutatea plugului a fost ușurată în secolul al XI-lea, când au fost introduse roți la plug, așa cum este ilustrat în scenele din Tapiseria Bayeux, o lucrare care descrie evenimentele care au dus la cucerirea Angliei de către normanzi, culminând cu bătălia de la Hastings (1066).
Georges-Philibert-Charles Maroniez (1865-1933)
Folosirea plugului cu roți în întreaga Europă a îmbunătățit producția, dar utilizarea acestuia era încă incomodă pentru oameni, deoarece aceștia trebuiau să urmărească animalele ținând frâiele boilor.
Modelele de pluguri s-au îmbunătățit în secolul al XVIII-lea și, mai ales, în secolul al XIX-lea, principalul progres fiind cel introdus de John Deere în 1837, care a produs plugul cu o lamă din oțel, optimizând frecarea cu solul.
De la un singur plug, s-a trecut la două sau mai multe pluguri fixate împreună, ceea ce permitea să se lucreze mai mult cu aproximativ aceeași cantitate de forță de muncă. Un alt progres a fost plugul sulky, care îi permitea fermierului să călărească, în loc să meargă pe jos. Astfel de pluguri au fost folosite încă din 1844.
Următorul pas înainte a fost înlocuirea animalelor care trăgeau plugurile cu mașinării.
În România, primele pluguri acționate mecanic au fost introduse în anul 1947.
