Palatul Parlamentului din București, cea mai grea clădire din lume: Are un milion de metri cubi de marmură, 700.000 de tone de oțel și bronz și 3.500 de tone de cristal
Cu o greutate de 4,1 milioane de tone, cea mai grea clădire din lume este Palatul Parlamentului din București, România, un proiect spectaculos care reprezintă o parte esențială a istoriei țării noastre.
Nu este doar cea mai masivă clădire, ci și cea mai scumpă clădire administrativă din lume, a doua cea mai mare clădire din lume din punct de vedere al suprafeței (350 000 de metri pătrați, imediat după Pentagonul din Washington) și a treia cea mai mare clădire din lume din punct de vedere al volumului (2,55 milioane de metri cubi, mai mult decât piramida lui Keops). Acesta este și motivul pentru care unele surse o caracterizează ca pe o construcție „faraonică”.
George
Construcția Casei Poporului, care a început în 1984, a fost ordonată de Nicolae Ceaușescu și a fost proiectată de arhitectul-șef Anca Victoria Petrescu, care a coordonat aproximativ 700 de arhitecți.
Are 12 niveluri supraterane și 8 niveluri subterane, inclusiv cu un buncăr antiatomic
Árpád Czapp
Construcția celei mai grele structuri din lume a început în 1984, cu punerea pietrei de temelie în data de 25 iunie 1984, și a fost finalizată în 1997.
Clădirea Parlamentului României se numără printre cele mai mari clădiri administrative din lume, alături de Pentagonul din Statele Unite și Sappaya-Sapasathan din Thailanda. Aceasta are o suprafaţă de 52.477 metri pătrați + 22.296 metri pătrați construcţii anexă, iar terenul aferent are 310.920 metri pătrați, o lungime de 270 de metri, o lățime de aproximativ 245 de metri și o înălțime de 86 de metri și 92 metri sub pământ.
Există 12 niveluri supraterane și opt niveluri subterane, dintre care ultimul este un buncăr antiatomic, conform stirileprotv.ro. Ceaușescu se temea de un război nuclear, așa că a cheltuit o mulțime de bani pentru a construi acest adăpost cu ziduri groase, conectându-l cu aproximativ 20 de kilometri de tuneluri la principalele instituții ale statului. Dimensiunea reală și diferitele funcții ale acestei zone sunt informații confidențiale.
Construcția celei mai grele clădiri din lume
Árpád Czapp
Pentru construcția clădirea, care bate toate recordurile de greutate, au fost folosite aproape numai materiale românești în cantități uriașe. Din marmură, de exemplu, s-au folosit aproximativ 1.000.000 de metri cubi, și existau povești că a fost o cantitate atât de mare încât nu a mai rămas marmură nici măcar pentru a face pietre funerare în cimitire.
Dar valori colosale au fost atinse și cu alte materiale: 3.500 de tone de cristal, conform guinnessworldrecords.com, 700.000 de tone de oțel și bronz, 2.000.000 de tone de nisip și 550.000 de tone de ciment.
PJ Gal-Szabo
În plus, există peste 220.000 de metri pătrați de covoare și mochete, 480 de candelabre și 900.000 de metri cubi de lemn. Există aproximativ 1100 de camere în Palatul Parlamentului din București și nici măcar toate nu sunt complete: doar câteva sunt folosite și chiar mai puține sunt vizibile pentru vizitatori.
Linda Gerbec
wikimedia.org
Czapp Árpád
Czapp Árpád
Clădirea cântărește aproximativ 4,1 milioane de tone și este atât de grea încât se scufundă în fiecare an cu 5-6 milimetri în pământ, ceea ce determină sedimentarea straturilor de sedimente de sub clădire.
Pentru a vă face o idee despre cât de grea este, gândiți-vă că Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume, cântărește „doar” 500.000 de tone, adică de opt ori mai puțin. Aceste diferențe considerabile se datorează unei serii de factori, cum ar fi înălțimea, materialul folosit la fabricarea sa și suprafața utilizată.
Pe șantier au lucrat peste 100.000 de oameni, în ture chiar și de 24 de ore, iar la acest efort au luat parte inclusiv soldați
Hans Põldoja CC BY 2.0 DEED
Construcția Casei Poporului a început în anul 1984, în timpul lui Nicolae Ceaușescu. În martie 1977, un cutremur foarte violent a provocat distrugerea a numeroase clădiri. Acest eveniment a dus la un plan de reconstrucție a Bucureștiului în 1978, care a devenit, de asemenea, o oportunitate pentru Ceaușescu de a imita arhitectura totalitară nord-coreeană (a fost fascinat de aceasta în timpul unei vizite la Pyongyang, Coreea de Nord, în 1971).
Piesa centrală a renovării, cunoscută sub numele de „Proiectul București”, este Casa Poporului, pentru care a fost organizat un concurs public. Pentru a face loc acestei clădiri, rămășițele multor clădiri au trebuit să fie distruse și îndepărtate, inclusiv biserici, fabrici și un întreg cartier (cartierul Uranus), ceea ce a dus la relocarea a aproximativ 40.000 de persoane, adesea cu forța.
În total, o cincime din centrul Bucureștiului a fost ras de pe fața pământului. Ambițiosul proiect a fost încredințat arhitectului Anca Victoria Petrescu, o femeie aflată în fruntea a aproximativ 700 de arhitecți care au dirijat între 20.000 și 100.000 de persoane în timpul construcțiilor.
Mihai PetreCC BY-SA 3.0
Numeroși soldați și voluntari au participat, de asemenea, la construcție. Turele de lucru istovitoare, adesea și de 24 de ore, au provocat numeroase victime – deși nu există o estimare precisă.
Pentru a finanța acest proiect, Ceaușescu a fost nevoit să contracteze datorii externe uriașe, pe care le-a achitat împingând poporul român în sărăcie. Au fost raționalizate alimentele, gazele, electricitatea și încălzirea, în timp ce Ceaușescu însuși își etala bogăția.
Revoluția română a izbucnit în 1989, chiar în momentul în care lucrările Casei Poporului erau în curs de finalizare.
Protestele masive din Timișoara au dus la declararea legii marțiale.
Demonstrațiile din București s-au transformat în revolte împotriva familiei Ceaușescu, care a fost nevoită să fugă: după ce au fost capturați, soții au fost condamnați la moarte sub acuzația de genocid și colectare ilegală de averi.
Noul guvern și-a mutat funcțiile în ceea ce fusese până atunci reședința conducătorului comunist, fiind redenumit Palatul Parlamentului. Lucrările de construcție au continuat și după 1990, dar într-un ritm mult mai lent.
Cheltuielile totale pentru construcții au fost estimate la 3 miliarde de euro în 2006. În prezent, după ajustarea la inflație, această sumă se ridică la aproximativ 4 miliarde de euro.
Catalin Apostol
Gândiți-vă că numai costul încălzirii și al iluminatului electric ajung chiar și la 16,2 milioane de lei anual, conform conform hotnews.ro. Din 1994, clădirea găzduiește Camera Deputaților, iar din 2004 găzduiește Senatul României.
Între 2003 și 2004, a fost construită o anexă de sticlă lângă lifturile exterioare, pentru a facilita accesul la Muzeul Național de Artă Contemporană, deschis în 2004 în aripa de vest a Palatului Parlamentului.
