Tratatul de la Kadesh: Primul tratat de pace din istorie, semnat în secolul al XIII-lea î.Hr.
Pe pereții Templului din Karnak de lângă Luxor, Egipt, și pe templul faraonului Ramses al II-lea din Teba, se află gravuri care descriu o mare bătălie împotriva „Marelui Rege din Khatti” și un tratat de pace încheiat cu aceștia.
Hieroglifele, cunoscute încă din antichitate, au fost traduse pentru prima dată de către Jean-François Champollion la începutul secolului al XIX-lea, ceea ce a declanșat un interes imens în rândul occidentalilor pentru Egiptul Antic. În 1858, a fost identificat faptul că Marele Rege din Khatti erau hitiții care domneau în Anatolia centrală, în Turcia de astăzi.
Nordisk familjebok
Opt ani mai târziu, în 1906, arheologul german Hugo Winckler a descoperit și excavat capitala hitită, Hattusa, în ruinele fortificate de la Boğazkale, în Turcia. În rămășițele celui mai mare palat, au dezgropat 10.000 de tăblițe de lut cu scrieri cuneiforme care documentau multe dintre activitățile diplomatice ale hitiților. De asemenea, transportul a inclus trei tăblițe pe care era inscripționat textul unui tratat, al cărui text corespundea cu cele găsite pe pereții templelor egiptene. Winckler a înțeles imediat semnificația descoperirii. El a scris:
„…o tăbliță bine conservată, care îți dă senzația că este semnificativă. O singură privire la ea și toate realizările din viața mea au pălit în nesemnificativ. Era aici – ceva ce aș fi putut numi în glumă un dar de la zâne”.
Osama Shukir Muhammed Amin FRCP(Glasg), CC BY-SA 4.0
Tratatul de pace dintre egipteni și hitiți, cunoscut și sub numele de Tratatul de la Kadesh, este primul tratat de pace înregistrat în lume. Este, de asemenea, singurul tratat din Orientul Apropiat Antic pentru care s-au păstrat versiunile ambelor părți.
wikipedia.orgCC BY-SA 3.0
Tratatul a fost semnat pentru a pune capăt conflictului îndelungat dintre hitiți și egipteni, care se luptaseră timp de peste două secole pentru a obține stăpânirea asupra teritoriilor din estul Mediteranei.
Conflictul a culminat cu o tentativă de invazie egipteană în anul 1274 î.Hr., care a fost oprită de hitiți în orașul Kadesh de pe râul Orontes, în actuala Sirie. În bătălia de la Kadesh, ambele părți au suferit pierderi grele, dar niciuna dintre ele nu a reușit să se impună în mod decisiv, nici în acea bătălie, nici în război.
Conflictul a continuat timp de încă 15 ani înainte de semnarea tratatului. Deși este adesea denumit „Tratatul de la Kadesh”, acesta a fost semnat, de fapt, la mult timp după bătălie, iar Kadesh nu este menționat în text.
Se crede că tratatul a fost negociat prin intermediari, fără ca cei doi monarhi să se întâlnească vreodată în persoană. Ambele părți aveau interese comune în a face pace; Egiptul se confrunta cu o amenințare tot mai mare din partea „popoarelor mării”, în timp ce hitiții erau îngrijorați de puterea crescândă a Asiriei la est.
Citește și: Ramses al II-lea: Cel mai mare faraon al Egiptului Antic, cu 200 de soţii si peste 100 de copii
Tratatul a fost ratificat în al 21-lea an al domniei lui Ramses al II-lea (1258 î.Hr.) și a continuat să fie în vigoare până la prăbușirea Imperiului Hitit în fața asirienilor, aproape un secol mai târziu.
IocanusCC BY 3.0
Tratatul de pace dintre Ramses al II-lea și Hattușil al III-lea este remarcabil pentru că se cunoaște exact formularea sa. La fel ca orice acord diplomatic, tratatul este împărțit în părți și fiecare parte face promisiuni de fraternitate și pace față de cealaltă parte în funcție de obiective.
Cei implicați au convenit să nu comită acte de agresiune unul împotriva celuilalt, să-și repatrieze reciproc refugiații politici și criminalii și să se ajute reciproc în reprimarea rebeliunilor.
În cazul în care un străin ar ataca Egiptul sau hitiții, celălalt ar oferi asistență militară: Și dacă un alt dușman va veni în ținuturile marelui conducător al Egiptului și acesta va trimite la marele șef al Imperiului Hitit spunând: „Vino cu mine pentru a oferi ajutor”, marele șef al lui Hatti va veni la el și îl ucide pe dușmanul său. Dar dacă marele șef al lui Hatti nu va dori să vină, își va trimite trupele și carele și va ucide dușmanul”.
Tratatul se încheie cu o declarație prin care zeii sunt chemați să fie martori, iar în cazul în care tratatul ar fi încălcat, ar fi fost pedepsit de zei:
„Cu privire la aceste cuvinte care sunt pe această tăbliță din țara Hatti și din țara Egiptului, cine nu le va respecta, 1000 de dumnezei din țara Hatti și 1000 de dumnezei din țara Egiptului vor nimici casa lui, pământul lui și pe robii lui. Dar cel care va păzi aceste cuvinte care sunt pe această tăbliță, fie că este din Hatti, fie că din Egipt, și care nu le va neglija, 1000 de zei din țara lui Hatti și 1000 de zei din țara Egiptului îl vor face să fie sănătos și să trăiască, împreună cu casele lui, cu pământul lui și cu slujitorii lui”, conform amusingplanet.com.
După ce a încheiat o alianță cu Imperiul Hitit, Ramses a început să își direcționeze averea și energiile către proiecte de construcții interne, ceea ce a dus la proiecte de construcție de amploare, cum ar fi finalizarea marilor temple Abu Simbel, construite în piatră. Există, de asemenea, dovezi că Ramses a încercat să stabilească legături familiale mai puternice cu Hatti, căsătorindu-se cu o prințesă hitită.
Tratatul, în forma sa finală, a fost redactat la Kadesh. După ce a căpătat forma finală, a fost înscris pe o tăbliță din argint și adus în Egipt.
După aprobarea lui Ramses, a fost realizată o versiune în numele lui Ramses, gravată pe o altă tăbliță din argint, ștampilată cu sigiliul faraonului și trimisă lui Hatti.
Scribii Imperiului Hitit au pregătit apoi copii scrise pe tăblițe de lut pentru a fi păstrate în arhivele regale. Aceste copii au fost cele descoperite de Hugo Winckler. Tabletele de argint originale au fost pierdute, cel mai probabil furate și topite cu mult timp în urmă.
Două dintre tăblițele de argilă sunt acum expuse la Muzeul Orientului Antic din Istanbul, în timp ce cea de-a treia este expusă la Muzeele de Stat din Berlin, Germania. O copie a tratatului este expusăpe un perete din sediul Organizației Națiunilor Unite din New York.
Olaf Tausch, CC BY 3.0
O copie a versiunii egiptene, așa cum am menționat la începutul articolului, este gravată în hieroglife pe pereții a două temple aparținând faraonului Ramses al II-lea din Teba – Ramesseum și Templul din Karnak.
