Acvila lui Haast, cel mai mare vultur care a trăit vreodată pe Pământ: Vâna păsări moa care ajungeau la peste 3 metri înălțime și cântăreau aproximativ 250 kg
În urmă cu 1.400 de ani, cerul de deasupra Insulei de Sud a Noii Zeelande avea un singur proprietar: vulturul lui Haast (Harpagornis moorei), cel mai mare vultur care a trăit vreodată pe Pământ și, implicit, cea mai mare pasăre de pradă.
Cu o greutate de aproximativ 15 kilograme și o anvergură a aripilor de puțin peste trei metri, tehnica de vânătoare a vulturului nu era diferită de cea a altor păsări de pradă.
Înarmată cu o vedere dezvoltată și cu gheare puternice, concepute pentru a sfâșia țesuturile, un nou studiu descoperă că, în timp ce această specie putea să se năpustească asupra prăzii cu o viteză de peste 80 de kilometri pe oră pentru a o doborî, poseda, de asemenea, trăsături distinctive asemănătoare cu cele ale unui vultur atunci când se hrănea cu ea.
Cu toate acestea, forma neurocraniului – secțiunea craniului care înconjoară creierul și un indicator cheie al comportamentului de hrănire la păsări – semăna cel mai mult cu cea a condorului andin (Vultur gryphus).
Pe baza modelelor tridimensionale ale craniului, ciocului și ghearelor vulturului, s-a ajuns la concluzia că pasărea uriașă dispărută din Noua Zeelandă ucidea ca un vultur și mânca exact ca un condor.
Potrivit legendei Maori, vulturul Haast era capabil să vâneze oameni și să îi ridice de la sol cu puterea ghearelor sale. În diferite picturi rupestre de pe insulă, vulturii lui Haast erau reprezentați cu capul chel, la fel ca vulturii de astăzi.
Aceasta este o adaptare care le permite să-și introducă întregul cap în carcasele în descompunere și să se hrănească cu organele moi ale prăzii fără ca penajul lor să se murdărească și să prezinte un risc de infecție.
Augustus Hamilton
Principala pradă a vulturului lui Haast era pasărea moa, o pasăre terestră de trei metri înălțime și 250 de kilograme, asemănătoare struțului.
Deoarece nu puteau ridica pasărea (dată fiind greutatea ei), vulturii obișnuiau să-și introducă întregul cap în rănile făcute în prada lor, pentru a se hrăni cu țesuturile și organele interne fără a fi nevoiți să transporte vânatul.
Ipoteza acceptată care explică proporțiile lor este aceea că, la sosirea pe insulă, acvilele lui Haast au găsit un mediu de reproducere sigur în absența prădătorilor. Acest lucru, coroborat cu mărimea păsărilor moa care le serveau drept pradă principală, i-a făcut să ajungă de două ori mai mari decât vulturii de astăzi. Cea mai apropiată rudă în viață a vulturului lui Haast este unul dintre cei mai mici vulturi din lume – vulturul mic (Hieraaetus morphnoides).
Vulturul lui Haast a dispărut cu aproximativ 1.000 de ani în urmă, după ce primii oameni au sosit pe Insula de Sud a Noii Zeelande și au redus la minimum populația păsărilor moa, ceea ce a făcut dificilă supraviețuirea celui mai mare vultur care a zburat vreodată pe Pământ.
