Într-un articol recent, doi fizicieni au prezentat o propunere care ar putea revoluționa înțelegerea noastră despre Univers. Conform teoriei lor, cosmosul nostru ar putea fi guvernat de particule ipotetice numite tahioni care călătoresc întotdeauna mai repede decât lumina.

Ipoteza tahionică

În lumea fascinantă a fizicii teoretice, căutarea de a înțelege misterele Universului este nesfârșită. Recent, doi fizicieni au înaintat o propunere îndrăzneață care ar putea transforma viziunea noastră fundamentală asupra Universului: ipoteza tahionică. Conform acestei teorii, tahionii sunt particule care călătoresc întotdeauna mai repede decât lumina.

Deși existența lor este contestată de mulți oameni de știință și este contrazisă de principiile relativității speciale, care afirmă că nicio particulă cu masă nu poate călători mai repede decât viteza luminii în vid, tahionii continuă să atragă interesul cercetătorilor datorită potențialului lor de a depăși granițele înțelegerii noastre.

Cum ar putea prezența lor să schimbe lumea?

Mai exact, cercetătorii au avansat ipoteza îndrăzneață conform căreia tahionii ar putea juca un rol fundamental în înțelegerea noastră privind compoziția Universului.

În acest model, aceste particule ar putea deține cheia pentru a explica două fenomene misterioase: materia întunecată și energia întunecată, conform livescience.com.

Energia întunecată este o substanță invizibilă care constituie cea mai mare parte a masei din Universul observabil, dar natura sa exactă rămâne în mare parte necunoscută. Energia întunecată este responsabilă pentru expansiunea accelerată a Universului.

Cercetătorii sugerează că tahionii ar putea fi adevărata identitate a materiei întunecate, acea formă misterioasă de materie care constituie cea mai mare parte a masei din aproape fiecare galaxie din Univers. Astronomii și fizicienii deopotrivă nu știu în prezent din ce este alcătuită materia întunecată, așa că sunt liberi să inventeze tot felul de idei.

Astronomii pot măsura luminozitatea intrinsecă a supernovelor de tip Ia, ceea ce le permite să determine distanța acestora față de Pământ. Comparând această luminozitate aparentă cu luminozitatea intrinsecă așteptată de la o supernovă standard de tip Ia, ei pot calcula distanța supernovei și, astfel, pot estima distanța obiectului gazdă (în general o galaxie).

Combinând măsurătorile distanței a numeroase supernove de acest tip la distanțe diferite, astronomii pot urmări relația dintre distanță și rata de expansiune a Universului.

Ca parte a acestui studiu asupra tahionilor, cercetătorii au aplicat modelul lor cosmologic alternativ la datele observate în aceste supernove. S-a dovedit că modelul lor cosmologic era la fel de consistent cu aceste observații.

Prin încorporarea tahionilor în modelul lor, fizicienii sugerează că aceste particule ar putea oferi o explicație unitară pentru aceste două fenomene cosmologice complexe.

Care sunt limitele acestei teorii?

În ciuda potențialului său revoluționar, teoria tahionilor se confruntă cu o serie de limitări. În primul rând, existența lor este extrem de improbabilă conform cunoștințelor actuale de fizică. Într-adevăr, noțiunea de a călători mai repede decât lumina ridică întrebări fundamentale cu privire la cauzalitate și la principiile relativității.

Mai mult decât atât, deși acest model cosmologic poate explica anumite observații, el are încă nevoie de teste experimentale riguroase pentru a fi validat.

În concluzie, studiul tahionilor reprezintă o explorare îndrăzneață a limitelor înțelegerii noastre asupra Universului. Cu toate acestea, deși această teorie deschide noi perspective fascinante, ea va trebui să fie supusă unei examinări atente și unor teste riguroase înainte de a fi pe deplin acceptată de comunitatea științifică.

Cercetarea echipei a fost publicată pe site-ul arxiv.org, în luna martie, 2024.

 Aldebaran S 

Citește și: De ce găurile negre, „marii prădători ai Universului”, au această denumire?