Johannes Gutenberg și invenția sa care a schimbat lumea: A revoluționat producția de cărți și răspândirea culturii
După ani de cercetări și teste secrete, Johannes Gutenberg a inventat, în jurul anului 1450, presa tipografică, un sistem care a revoluționat producția de cărți și răspândirea culturii.
Această invenție a schimbat lumea și permite producerea de cărți fără a mai fi nevoie ca ele să fie copiate manual.
Capodopera primei tipografii a lui Gutenberg a fost Biblia cu 42 de rânduri, numită astfel datorită numărului de rânduri pe două coloane care compuneau cele 1.286 de pagini frumoase ale lucrării.
NYC Wanderer (Kevin Eng) CC BY-SA 2.0
artwork:Gutenberg; picture: Staatsbibliothek Berlin
getarchive.net
Johannes Gutenberg a vrut să demonstreze că o carte poate fi produsă prin tipărire și poate fi la fel de frumoasă precum cele mai superbe manuscrise ale vremii, cu excepția faptului că se puteau realiza 200 de exemplare identice. Tipărirea a durat aproximativ trei ani și se crede că au fost folosite patru prese care funcționau simultan.
Inventatorul german a încercat să își țină invenția în secret. De fapt, el le-a cerut partenerilor săi să nu arate nimănui presa, unul dintre elementele cheie ale sistemului său.
Deși nu a inventat toate componentele presei tipografice, Johannes Gutenberg a introdus inovații tehnice fundamentale, cum ar fi fabricarea caracterelor dintr-o matrice și utilizarea unor cerneluri mai intense decât soluția apoasă folosită la tipărirea pe lemn.
Viața lui Johannes Gutenberg
Johannes Gutenberg a fost cel care a inventat presa tipografică modernă și a făcut astfel una dintre cele mai importante realizări din istorie, însă viața sa este plină de evenimente tulburi. Se știe că numele său real era Johannes Gensfleisch și că s-a născut în jurul anului 1398 la Mainz. Numele sub care este cunoscut provine de la o casă deținută de tatăl său, un bogat bijutier local.
După ce a studiat la Erfurt, în jurul anului 1434 a emigrat la Strasbourg, unde a început să lucreze în domeniul orfevrăriei. În 1436 a fost dat în judecată de o doamnă pe nume Ennelin pentru că nu și-a respectat promisiunea de căsătorie.
Nu există nicio îndoială că Gutenberg a avut un puternic spirit antreprenorial. În 1437 a descoperit un sistem nou de lustruire a pietrelor prețioase, iar un an mai târziu a încheiat un contract cu Andreas Dritzehn, Hans Riffe și Andreas Heilmann pentru a fabrica oglinzi.
Această activitate necesita o mare îndemânare și viza o cerere masivă, două caracteristici care se regăsesc și în invenția la care Gutenberg lucra în același timp cu multă discreție: un sistem de fabricare mecanică a cărților cu ajutorul caracterelor metalice.
Invenția care a schimbat lumea
Jean-Antoine Laurent
În Europa, timp de mai multe secole, nu s-a cunoscut altă formă de reproducere a textelor decât copierea manuscriselor de către scribi. Munca era efectuată în birourile mănăstirilor, dar în secolul al XIII-lea producția de manuscrise s-a mutat în noile centre universitare, unde au apărut ateliere, în care lucrau până la 50 de copiști.
Jean Le Tavernier
S-a răspândit, de asemenea, utilizarea hârtiei, fabricată din in și cânepă, care era mult mai ieftină și mai ușor de manevrat decât pergamentul.
Citește și: Cai Lun, enucul chinez considerat a fi inventatorul hârtiei
În plus, la sfârșitul secolului al XIV-lea, tehnica gravurii pe lemn sau xilogravura, care permitea imprimarea unui număr mare de imagini pe pânză sau pe hârtie dintr-o singură placă, s-a răspândit în Europa. Această primă presă de tipărire a fost inițial destinată producerii de imagini religioase, fie individual, fie combinate pentru a forma broșuri.
De asemenea, a fost posibilă tipărirea de broșuri tipărite pe o singură față, care au coexistat cu cărțile tipărite pe caractere metalice în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Cu toate acestea, această metodă avea dezavantajul că plăcile de lemn gravate, pe lângă faptul că necesitau o lungă perioadă de timp pentru a fi sculptate, se deteriorau rapid.
Ceea ce lipsea era un sistem care să permită tipărirea mecanică a textului scris, fără a fi necesară gravarea fiecărei pagini. Soluția a fost reprezentată de caractere mobile: litere realizate din metal care puteau fi combinate pentru a forma cuvintele și liniile unei pagini de text.
Avantajele acestui procedeu, care permitea reproducerea scrierilor cu o viteză și la o scară fără precedent, i-au asigurat un succes răsunător, care dăinuie chiar și în zilele noastre.
wikipedia.org CC BY 2.5
În trecut, istoricii au propus diverse nume ca inventatori ai caracterelor mobile în locul lui Gutenberg. Cu siguranță ar trebui să se pornească de la exemplele din Orientul Îndepărtat, documentate încă din secolul al XI-lea, deși nu există nicio dovadă că invenția a fost transmisă în Occident.
Astăzi, inventarea presei de tipar este atribuită lui Gutenberg.
Gutenberg se întoarce în Mainz
dronepicrCC BY 2.0
Se pare că Gutenberg a făcut primele încercări de tipărire la Strasbourg, cu sprijinul partenerilor săi din cadrul companiei producătoare de oglinzi.
El a avut grijă să păstreze secretul muncii sale; le-a cerut partenerilor săi într-un document să nu arate nimănui presa. În orice caz, după moartea lui Andreas Dritzehn, a izbucnit un conflict de interese între Gutenberg și ceilalți parteneri ai săi, iar la scurt timp tipograful s-a întors la Mainz, unde se afla în 1448.
Încă o dată, Gutenberg a fost nevoit să caute parteneri care să-l susțină financiar pentru noua sa invenție. Johann Fust, un negustor bogat din Nürnberg, i-a împrumutat 800 de florini pentru fabricarea „anumitor instrumente”, iar apoi i-a promis încă 300 de florini pentru „munca de carte”, în cadrul unui nou contract care includea costul hârtiei, al pergamentului și al cernelii.
Cercetătorii cred că acești bani au fost investiți în tipărirea celebrei Biblii cu 42 de rânduri, deși anterior tipărise un manual de învățare a limbii latine, precum și formulare pentru indulgențe papale.
O afacere profitabilă
Gr.Diana, CC BY-SA 4.0
Este probabil ca, în ciuda investiției mari necesare, afacerea lui Gutenberg cu tipărirea de cărți să fi fost un succes comercial încă de la început, sau cel puțin să fi generat așteptări că va deveni un succes. Acest lucru ar explica răsturnarea surprinzătoare de situație de la sfârșitul anului 1455, când Fust l-a acuzat pe Gutenberg că a folosit banii pe care îi împrumutase pentru altceva decât pentru „tipărirea de cărți”.
Biblia lui Gutenberg cu 36 de rânduri (a fost a doua ediție tipărită cu caractere mobile) era aproape finalizată, dar Fust l-a dat în judecată în 1455 pentru 2.026 de florini pentru a-și recupera banii cu dobândă. Instanța a dat dreptate lui Fust, iar Gutenberg și-a pierdut invenția, pentru că nu își putea permite să plătească suma cu dobândă.
Rezultatul a fost că Fust și-a atins scopul pe care probabil că l-a urmărit prin urmărirea penală: să își însușească afacerea profitabilă și să scape de un inventator incomod.
Cu ajutorul ginerelui său, Peter Schoeffer, care cunoștea tehnica lui Gutenberg și era, fără îndoială, mai ușor de manevrat, a creat unul dintre cele mai de succes ateliere din Europa.
În ciuda acestui fapt, Gutenberg a păstrat cel puțin o presă cu care a continuat să lucreze la Mainz. Acolo a tipărit un dicționar latin, Catholicon. Unii autori cred că s-a mutat apoi pentru o perioadă de timp în Bamberg, în apropiere, unde, între 1458 și 1460, a finalizat tipărirea Bibliei cu 36 de rânduri, începută în Mainz cu câțiva ani mai devreme.
În noaptea de 27 spre 28 octombrie 1462, Mainz a fost luat cu asalt de trupele unui prinț, Adolf al II-lea de Nassau, care tocmai fusese numit arhiepiscop al orașului. În luptele crâncene care au urmat, rivalul lui Adolf, Diether von Isenburg, și alți 400 de cetățeni au fost uciși, iar orașul a fost jefuit de armata arhiepiscopului.
Numeroși meșteșugari și comercianți au părăsit Mainz, inclusiv diversele tipografii care fuseseră deschise în ultimii ani. Această emigrare forțată a favorizat răspândirea rapidă a artei tipografice de-a lungul Rinului și apoi în întreaga Europă, mai întâi în Italia (în Roma, în 1467) și apoi în Franța (în Paris, în 1469).
Gutenberg a fost, de asemenea, o victimă a represiunii declanșate de arhiepiscopul-elector Nassau: casa familiei sale a fost confiscată, iar el a fost nevoit să se exileze pentru o vreme într-un oraș din apropiere, Eltville. De altfel, nu avea o situație materială mult prea bună.
wikipedia.org
Nu se știe dacă, atunci când a putut să se întoarcă în sfârșit la Mainz, și-a reluat activitatea de tipograf. Vârsta sa înaintată și lipsa de resurse au reprezentat un obstacol major, deși este posibil să fi fost în continuare capabil să dirijeze și să supravegheze activitatea altor tipografi.
În 1465, arhiepiscopul de Mainz i-a recunoscut valoarea și l-a luat la curtea sa, promițându-i un salariu anual, 20 de măsuri de grâu și butoaie cu vin.
La moartea sa, trei ani mai târziu, în data de 26 februarie 1468, printre bunurile sale au fost găsite anumite formulare, hârtii, instrumente, unelte și alte obiecte aparținând activității de tipărire. Uneltele cu ajutorul cărora a creat o nouă meserie și a revoluționat modul în care oamenii au acces la informații.
