Cine deține spațiul cosmic?
În data de 25 iunie 1967, la studiourile EMI din Londra, Beatles au cântat pentru prima dată All You Need Is Love în timpul emisiunii Our World, primul program de televiziune difuzat la nivel mondial. Cu puțin timp înainte, aceștia își lansaseră cel de-al optulea album, Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band, considerat unul dintre cele mai importante albume din istoria rock-ului.
În același an, prima misiune cu echipaj uman din cadrul programului Apollo, menită să trimită primii doi oameni pe Lună, s-a încheiat în cel mai rău mod posibil. În ziua de 27 ianuarie, un incendiu a izbucnit la rampa de lansare 34 de la Cape Canaveral, iar cei trei membri ai misiunii Apollo 1 și-au pierdut viața.
Zborurile Apollo cu echipaj uman au fost suspendate timp de 20 de luni, dar cursa spațială începuse și, în data de 10 octombrie 1967, a intrat în vigoare Tratatul privind principiile care guvernează activitățile statelor cu privire la explorarea și utilizarea spațiului extraterestru, inclusiv a Lunii și a altor corpuri cerești, sau, mai simplu, Tratatul privind spațiul extraterestru, care reprezintă și astăzi cadrul pentru dreptul aerospațial.
Tratatul secolului al XXI-lea
Tratatul a fost tema Conferinței Națiunilor Unite privind dreptul și politica spațială: Tratatul privind spațiul cosmic pentru secolul acesta, care a avut loc la sfârșitul lunii noiembrie, 2023. Primele 12 articole ale textului au fost analizate unul câte unul și au fost abordate implicațiile juridice ale activităților spațiale actuale și viitoare.
Libertatea de acces, pacea, cooperarea și egalitatea sunt câteva dintre principiile care stau la baza tratatului, care interzice, de exemplu, revendicarea proprietății asupra spațiului, a Lunii și a altor corpuri cerești. Conținutul și interpretarea articolelor tratatului sunt legate nu numai de aspectele tehnice, ci și de situația politică și economică la nivel mondial și conduc la întrebări interesante, cum ar fi: ce înseamnă utilizarea și explorarea pașnică a spațiului? Ce înseamnă să revendici proprietatea asupra resurselor găsite în spațiu?
Dreptul internațional al spațiului este, de asemenea, una dintre temele Agendei „Spațiu 2030„, care urmărește să consolideze rolul activităților spațiale ca motor al dezvoltării durabile. Aceste subiecte au fost discutate la Forumul mondial al spațiului de la Viena.
Citește și: Dennis M. Hope, bărbatul care pretinde că este proprietarul Lunii
Dar de unde începe spațiul cosmic?
Nu există o graniță clară între Pământ și ceea ce noi numim spațiu cosmic. O delimitare larg acceptată este așa-numita linie Karman, la 100 de kilometri deasupra nivelului mării.
Cu toate acestea, de-a lungul timpului, au fost propuse diferite valori pentru a marca granița dintre Pământ și spațiu, variind de la doar 30 de kilometri până la un milion și jumătate.
Citește și: Linia Kármán: Unde se termină atmosfera Pământului și începe spațiul cosmic
Primii pași în spați
NASA
Primele activități spațiale au început în contextul Războiului Rece, iar comunitatea internațională era din ce în ce mai îngrijorată de faptul că spațiul va deveni o nouă arenă de conflict între superputeri. Astfel, la sfârșitul anilor 1950, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a înființat un comitet ad-hoc pentru cooperarea internațională în domeniul activităților spațiale: Comisia Națiunilor Unite pentru utilizarea pașnică a spațiului cosmic, sau Copuos.
Acest comitet este în continuare forumul internațional pentru dreptul spațial și este sprijinit de două subcomitete, unul tehnic și științific și unul juridic. După înființarea Copuos, un prim pas important a fost adoptarea, în 1963, a unei rezoluții privind principiile juridice pentru activitățile din spațiu. În data de 16 iunie a aceluiași an, Valentina Tereškova a părăsit cosmodromul Bajkonur și a devenit prima femeie care a mers în spațiu.
Tereškova a fost pasionată de parașutism și a efectuat primul zbor cu parașuta în mai 1959; doar patru ani mai târziu a ajuns în spațiu.
Cursa spațială devenea din ce în ce mai intensă, iar Tratatul privind spațiul cosmic a fost scris și aprobat în condițiile în care mai multe lucruri se întâmplaseră deja. În 1957, Sputnik 1 a fost primul satelit care a orbitat în jurul Pământului, iar în 1961, Iuri Gagarin, în vârstă de 27 de ani, a fost primul om care a mers în spațiu. Nu numai atât, în 1962, sonda Mariner 2 s-a apropiat cu succes pentru prima dată de Venus, iar în 1965 Mariner 4 a ajuns pe Marte.
Între timp, articolele tratatului au prins contur, iar proiectul complet a fost în cele din urmă examinat de subcomitetul juridic al Copuos în 1966. În același an, s-a ajuns la un acord și, în data de 27 ianuarie 1967, tratatul a fost deschis spre semnare de către cele trei guverne depozitare, cel al Federației Ruse, al Regatului Unit și al Statelor Unite ale Americii.
Citește și: Sputnik 1, primul satelit artificial care a orbitat în jurul Pământului
Utilizarea pașnică a spațiului
Guillermo Ferla
Tratatul vorbește despre utilizarea și explorarea pașnică a spațiului, a Lunii și a altor corpuri cerești, precum și despre libertatea de acces fără nicio formă de discriminare. Nu numai atât, conform celui de-al patrulea articol, statele semnatare se angajează să nu aducă niciun fel de arme în spațiu. Aceste principii de pace sunt, de asemenea, subliniate de faptul că forumul internațional pentru dreptul spațial, după cum am văzut, se numește Comisia Națiunilor Unite pentru utilizarea pașnică a spațiului.
Deși aceste aspecte par destul de clare, tratatul nu clarifică semnificația utilizării pașnice și a explorării pașnice a spațiului. Se poate face referire la Carta ONU pentru a depăși aceste incertitudini, dar interpretarea normativă, etică și socială a acestor termeni poate duce la multe întrebări.
Spațiul aparține întregii omeniri
Primul articol al tratatului prevede că explorarea și utilizarea spațiului trebuie să fie în beneficiul întregii omeniri Pe de altă parte, al doilea articol prevede că nu este posibilă ocuparea spațiului, a Lunii și a altor corpuri cerești și nici revendicarea proprietății asupra acestora în vreun fel.
De-a lungul anilor, contextul economic și tehnologic al activităților spațiale s-a schimbat profund și astăzi, de exemplu, există planuri de utilizare a resurselor naturale ale corpurilor cerești, cum ar fi exploatarea minieră a asteroizilor. Pentru a aborda aceste schimbări, există câteva orientări ale ONU și mai multe instrumente de reglementare naționale și internaționale.
Tratatele, legile și acordurile succesive
După tratatul din 1967, au fost aprobate și alte texte, inclusiv patru tratate importante: un acord privind salvarea și reintrarea astronauților și recuperarea obiectelor lansate în spațiu, un text privind răspunderea pentru daunele cauzate de obiectele spațiale, unul privind înregistrarea obiectelor lansate în spațiu și, în sfârșit, un acord privind activitățile de pe Lună și de pe alte corpuri cerești.
Există, de asemenea, acorduri bilaterale și multilaterale care reglementează activitățile spațiale. În 2020, de exemplu, acordul multilateral privind cooperarea internațională a programului lunar Artemis a fost semnat între NASA și țările partenere.
Pe lângă aceste instrumente internaționale, unele state au elaborat legi și reglementări naționale pentru a-și reglementa activitățile în spațiu, cum ar fi lansarea și reintrarea navelor spațiale.
Spațiul este un sector aflat în creștere
Contextul în care a fost scris tratatul era foarte diferit de lumea în care trăim astăzi. La acea vreme, spațiul era dominat de Statele Unite și de Uniunea Sovietică, în timp ce astăzi peste 90 de națiuni operează în spațiu.
Nu numai atât: numărul companiilor private implicate în activități spațiale este în creștere, iar sectorul este foarte diversificat. În 2021, economia spațială globală a ajuns la 469 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă o creștere de nouă procente față de 2020. În 2022, sectorul a crescut din nou și a ajuns la 546 de miliarde de dolari. Cu greu ne-am fi putut imagina o astfel de evoluție în anii 1960.
