Hypatia din Alexandria: Mai mult decât un matematician, o legendă
Imaginați-vă o clădire cu toate ușile deschise, în orașul fondat de către Alexandru cel Mare, Alexandria. Participanții nu au unde să se așeze și se îngrămădesc la intrare.
Oamenii tăcuți vor să o asculte pe Hypatia, profesoara care îi învață despre filosofia neoplatonică, vorbindu-le despre mișcarea stelelor, responsabilitatea acțiunilor și unirea cu divinitatea. Acest curent filosofic – neoplatinismul – a apărut și a înflorit în lumea greco-romană din antichitatea târzie, aproximativ de la jumătatea secolului al III-lea până la jumătatea secolului al VII-lea. A reunit o serie de indivizi carismatici, numiți „adepți ai lui Platon”, care au predat elitei imperiale în școli de filosofie.
Hypatia din Alexandria a fost fiica matematicianului Theon din Alexandria
Jules Maurice Gaspard
În 370 d.Hr. s-a născut o minte sclipitoare, menită să lase o amprentă de neșters în istorie: Hypatia din Alexandria.
Fiica renumitului matematician Theon din Alexandria, Hypatia a crescut într-un mediu privilegiat, înconjurată de comorile intelectuale ale Bibliotecii lui Serapis, moștenitoare a Marii Biblioteci Ptolemeice distruse, tatăl ei fiind responsabil de această bibliotecă. Hypatia a demonstrat încă de la o vârstă fragedă un talent excepțional pentru algebră și geometrie.
Inteligența sa o va conduce la faimă, nu numai pentru lucrările sale, astăzi pierdute, care vor fi folosite de viitorii savanți (cum ar fi „Comentariul asupra secțiunilor conice ale lui Apollonius din Pergamon” sau „Canonul astronomic”), ci și pentru inovațiile sale revoluționare în domeniul astronomiei.
Hypatia nu numai că a vorbit despre cosmos, ci a și creat instrumente practice pentru a îl explora. I se atribuie proiectarea unui astrolab plat, un instrument esențial pentru poziționarea stelelor pe bolta cerească și pentru înțelegerea mișcărilor firmamentului.
În plus, Hypatia a fost inventatorul densimetrului, un dispozitiv ingenios folosit pentru a măsura densitatea relativă a lichidelor, o contribuție fundamentală care a revoluționat domeniul fizicii și al chimiei.
În virtutea realizărilor sale, trebuie să recunoaștem că faima actuală a Hypatiei se datorează expertizei sale în domeniul matematicii. Cu toate acestea, Hypatia a mult mai mult decât un matematician.
Julius Kronberg
Hypatia a fost elevă la școala neoplatonică din oraș, mai târziu profesoară și directoare a școlii, succedându-i tatălui ei după moartea acestuia.
Promovarea ei în funcția de director al școlii, o poziție rezervată în mod tradițional celui mai bun discipol, fără a implica neapărat o linie de sânge, atestă talentul ei excepțional și dedicarea pentru cunoaștere.
Carisma și gândirea ei critică au distins-o ca o figură independentă și relevantă pentru oamenii din Alexandria. Deși s-a căsătorit, viața ei privată nu i-a umbrit dorința pentru căutarea cunoașterii.
Adoptând o viață ascetică, ea a urmat exemplul altor filosofi neoplatonici, precum Plotin și Porfir. La rândul ei, Hypatia a înțeles importanța echilibrului dintre contemplație și acțiune. Conștientă de impactul pe care îl putea avea asupra societății, nu a ezitat să își facă cunoscute învățăturile pe străzile Alexandriei.
Acolo, în mijlocul agitației vieții urbane, a vorbit cu pasiune despre Platon și Aristotel.
Viața ei ascetică și dedicarea ei pentru învățătură nu erau contradictorii; dimpotrivă, au devenit completări perfecte care i-au adus respectul întregului oraș și i-au conturat o imagine de înțelepciune și angajament de nezdruncinat.
AMBI Distribution
Hypatia a fost o figură importantă care a influențat mulți studenți care mai târziu au ocupat poziții înalte, cum ar fi episcopul Synesius din Cyrene, prefectul Egiptului, Orestes, și Hesychius din Alexandria, care a scris cel mai complet dicționar grecesc cunoscut.
Acești studenți veneau la școala din Alexandria din diferite capitale mediteraneene, pentru a studia filosofia într-un mediu care să le permită accesul la funcții înalte în cadrul administrației romane. Membri ai elitei, aceștia considerau că o educație bazată pe texte clasice era fundamentală pentru a deveni o persoană completă.
În antichitate nu existau diferențieri între subiecte: toate cunoștințele se numeau filosofie, deoarece filosofia (literal, „dragostea de cunoaștere”) cuprindea tot vocabularul necesar pentru a învăța, indiferent de subiect.
Citește și: Istoria matematicii: Originile științei numerelor
Moartea Hypatiei
Într-o lume din ce în ce mai dominată de creștinism, strălucirea Hypatiei a atras furtuna. Lecțiile sale au plasat-o în vizorul ostilității religioase care a afectat orașul Alexandria. Aflată într-o atmosferă de fricțiuni civile și religioase constante, Hypatia a devenit ținta unor acuzații nefondate. Astfel, au apărut speculații care o indicau pe Hypatia drept presupusa instigatoare a conflictului dintre Chiril, patriarhul alexandrin, și Oreste, prefectul și prietenul Hypatiei.
Prin intermediul corespondenței epistolare, Oreste a urmat sfaturile Hypatiei, care îi câștigase încrederea și respectul prin înțelepciunea și viziunea sa unică asupra lumii. Hypatia a fost acuzată pe nedrept că l-a sfătuit pe Oreste să nu se împace cu Chiril, deși nu a fost niciodată implicată de fapt în vreo conspirație.
Conform scrierilor lui Ioan de Nikiu (episcop creștin oriental și istoric egiptean), Oreste îi determina pe oameni să părăsească biserica și să o urmeze pe Hypatia. Ioan de Nikiu o asocia cu Satana, spunându-i vrăjitoare păgână, și o acuza că îi convertește pe oameni de la creștinism, conform thoughtco.com.
WELT, 2019
Soarta Hypatiei a fost pecetluită în 415 d.Hr., când a fost victima unui atac brutal din partea unor călugări creștini radicali. Povestea spune că acești extremiști s-au năpustit asupra trăsurii în care era Hypatia, au bătut-o, au dezbrăcat-o de haine și au târât-o pe străzile orașului până când au ajuns la Caesareum, un templu păgân transformat în catedrală din Alexandria.
Acolo, într-un act de violență nemiloasă, au ucis-o cu pietre, i-au mutilat trupul și i-au ars rămășițele în mijlocul orașului. Viața unuia dintre cei mai importanți filosofi din istorie a fost curmată de cruzime și fanatism. Aceste acte au fost denunțate de autorii contemporani, care au văzut în moartea ei un act de brutalitate nejustificată.
Moartea Hypatiei a coincis cu începutul perioadei cunoscute astăzi sub numele de „Evul Mediu”, în care progresul ştiinţific a stagnat, iar haosul şi barbaria au dominat fostul Imperiu Roman.
Studenții Hypatiei au fugit la Atena, unde studiul matematicii a înflorit după aceea. Școala neoplatonică pe care a condus-o a continuat să funcționeze în Alexandria până la invazia arabilor în 642 d.Hr..
Când biblioteca din Alexandria a fost incendiată, lucrările Hypatiei au fost distruse. Astăzi îi cunoaștem scrierile prin intermediul lucrărilor altora care au citat-o – și a câtorva scrisori scrise de contemporanii săi.
Povestea Hypatiei este, fără îndoială, o mărturie durabilă a puterii intelectului și creativității umane. Moștenirea ei continuă să inspire generații întregi de oameni de știință și gânditori, amintindu-ne că, indiferent de vremuri, cunoașterea și inovația pot lumina calea spre un viitor mai luminos.
